La exact un an de cand Politia a fost demilitarizata, nu sunt semne clare ca personalul institutiei a inteles in ansamblul sau rostul transformarii capitanilor in inspectori si al plutonierilor in agenti sefi. In functionari publici, exercitandu-se ferm, dar si civilizat, in afara brutalitatii fizice sau verbale nejustificate. Sigur, un politist e un bland duhovnic doar in programele de „proximitate” si de „tampon”, anuntate de MI. Dar lumea asteapta debarasarea de mentalitatea de militian, de tablagiu infailibil – care se face simtita si in noua generatie de politisti – caruia i se permite orice, fara consecinte. O familie de batrani ne semnaleaza ca „mascatii” le-au daramat usa apartamentului, in cautare de droguri, pe care, fireste, nu le-au gasit. Intrebati de locatari cine repara stricaciunile, au raspuns ca „Papa de la Roma”, iar sefii lor au zis ca „si-au facut datoria”. Alti politisti navalesc in casa unui om, sub pretextul ca amprentele dintr-o masina sparta coincid cu ale lui, aflate in banca de date. Abia dupa ce au rasturnat o casa si au facut de ras o familie, au aflat ca amprentele din masina se explicau prin faptul ca respectivul, coleg cu proprietarul, se aflase in vehicul, iar amprentele lui erau si in calculator deoarece, gestionar fiind, i se luasera la eliberarea cazierului pentru angajare. Scuze, regrete pentru abuz? Nici pomeneala! Mai e mult pana departe, pana acolo cand si unde acesti functionari publici isi vor intelege nu numai drepturile (destule) si puterea fata de societate, ci si statutul de slujbas profesionist, corect si decent al societatii.