Cuprins:
Comandamentul cerea ajutor pentru a găsi peste o mie de militari care au fugit de pe front. Lista includea atât soldați profesioniști, cât și mobilizați și chiar recruți.
Scara fenomenului de dezertare
Deși datele oficiale privind numărul de dezertori din armata rusă nu sunt făcute publice, această listă oferă o imagine clară a amploarei problemei.
Jurnaliștii de la IStories au confirmat autenticitatea documentului și au reușit să ia legătura cu câțiva dintre militarii fugiți și familiile acestora.
Trebuie menționat că această cifră de peste o mie de dezertori se referă doar la o singură divizie. În războiul din Ucraina sunt implicate cel puțin 20 de divizii rusești.
Condiții dificile în Divizia 20
Un fost militar al diviziei, Mihail, în vârstă de 28 de ani, a descris pentru Istories condițiile din unitate: „Divizia 20 Motorizată de Gardă din Volgograd are reputația de a fi una dintre cele mai rele din armată – tratează foarte prost militarii”.
Mihail s-a alăturat diviziei în 2017, după absolvirea unui institut militar. Deși a fost dezamăgit de serviciul militar după doar șase luni, cererile sale de demisie au fost ignorate.
În ianuarie 2022, Mihail a fost trimis în Crimeea pentru ,,exerciții”. Inițial, militarii credeau că este doar o demonstrație de forță.
,,Când eram deja acolo, în Crimeea, credeam că e doar o zăngănire de arme. Adică, ne marcăm prezența, arătăm cât suntem de puternici. Nimeni nu se gândea la mai mult”, a declarat Mihail.
Conform unui document intern, aproximativ 2.100 de militari au fost trimiși la poligonul Opuk din Crimeea.
Realizarea iminenței invaziei
Abia la mijlocul lunii februarie, când Mihail a primit ordin să investigheze poduri și drumuri din regiunea Herson, a realizat că o invazie era iminentă.
„Ne-am convins de suspiciunile noastre când am organizat o falsă plecare înapoi. Am primit ordin să încărcăm tot echipamentul defect înapoi în eșalon. Adică, s-a făcut special pentru mass-media, pentru observatori: ca și cum divizia s-ar fi întors la Volgograd. De fapt, tot echipamentul era pur și simplu defect și doar patru sau cinci oameni au plecat cu el”, a explicat Mihail.
În zilele premergătoare invaziei, militarilor li s-a spus că trupe ucrainene și unități de mercenari străini erau concentrate la graniță.
Invazia și primele îndoieli
Pe 24 februarie, Divizia 20 a început invazia regiunii Herson din Ucraina.
Mihail își amintește: „Când au zburat obuze dinspre partea noastră, ni s-a spus că era exact asupra lor și că totul era o lovitură preventivă. În general, toată lumea, inclusiv eu, a crezut asta. Probabil pentru că voiam să credem, altfel era prea înfricoșător”.
Însă realitatea de pe teren a contrazis rapid propaganda oficială. ,,Când am trecut granița cu Ucraina, am văzut că nu exista nicio acumulare de trupe și nicio rezistență feroce la graniță. Erau câteva cadavre sfâșiate ale grănicerilor la punctul de control. În acel moment, aveam deja o înțelegere profundă a minciunii, dar tot nu mi-o recunoșteam direct, funcționa un mecanism psihologic de autoapărare”, a declarit Mihail.
Cazul Diviziei 20 Motorizate de Gardă ilustrează problemele profunde cu care se confruntă armata rusă în Ucraina. De la pregătiri bazate pe informații false până la dezertări în masă, situația reflectă dificultățile întâmpinate de forțele ruse pe front.
Deși autoritățile încearcă să mușamalizeze amploarea fenomenului, documentele și mărturiile obținute arată o realitate îngrijorătoare pentru conducerea militară rusă.
Soldații ruși au fost înșelați cu privire la durata operațiunii militare în Ucraina. Mulți dintre ei au fost trimiși la luptă cu promisiunea că vor sta doar două săptămâni.
Povestea altui militar
Sergei, în vârstă de 22 de ani, a ajuns în Divizia 20 ca recrut în 2021. La scurt timp după încorporare, i s-a oferit să semneze un contract, lucru pe care l-a făcut, dar pe care l-a regretat imediat.
La sfârșitul lunii ianuarie 2022, Sergei s-a trezit mai întâi în Crimeea, apoi a participat la ofensiva din regiunea Kherson. Când a devenit clar că războiul nu se va termina în două săptămâni, așa cum fusese promis, 60 din cei 80 de oameni din compania sa au refuzat să mai lupte, potrivit mărturiei sale oferite organizației pentru drepturile omului Get Lost.
Comandanții Regimentului 33 în care servea Sergei au încercat să-i convingă pe cei care refuzau să lupte. Sergei nu a cedat presiunilor și a fost trimis înapoi la serviciul militar obligatoriu.
,,Spun că oricum vine mobilizarea, veți fi mobilizați din nou, așa că rămâneți și câștigați bani”, a declarat Serghei.
Situația din Regimentul 255
În Regimentul 255, parte a Diviziei 20, situația era mult mai tensionată. Într-o lună de lupte, 15 militari au fost uciși și 91 răniți. Alți 151 de militari au refuzat să îndeplinească misiunea de luptă și au părăsit zona operațiunilor de luptă.
Comandantul diviziei, Alexander Gorobets, și șeful de stat major, Sergei Kens, au indicat într-o notă explicativă că divizia necesită întăriri cât mai curând posibil din cauza stării moral-psihologice nesatisfăcătoare a personalului și a subefectivului unităților.
Teama de represalii
Mikhail, un alt soldat, a vrut și el să renunțe în primele șase luni ale războiului, când contractele cu Ministerul Apărării puteau fi încă reziliate. Însă tratamentul aplicat soldaților care refuzau să lupte l-a speriat.
„Un refuznic a fost adus la comandantul Regimentului 225, iar comandantul l-a făcut cotlet. Soldatul era cărat de acolo. Șeful de stat major amenința direct că oricine din personal refuză să servească va fi aruncat într-o închisoare subterană săpat.”, a declarat Mikhail.
Soldații care refuzau să lupte erau lăsați fără arme și fără ordine la 100 de kilometri de Crimeea, fiind practic abandonați.
Aceste mărturii arată realitatea crudă cu care se confruntă mulți soldați ruși trimiși să lupte în Ucraina, departe de promisiunile inițiale ale comandanților lor.
Armata ucraineană a lovit în mod repetat baza militară rusă de la Aeroportul Internațional Kherson din Chornobaivka. Atacurile au avut loc în primăvara și vara anului 2022, provocând pierderi semnificative forțelor ruse.
În primele luni ale invaziei, comandantul Diviziei 20 Motorizate de Gardă a Rusiei a interzis loviturile de artilerie în apropierea zonelor locuite și contactul cu civilii.
Cu toate acestea, situația s-a schimbat dramatic în vara anului 2022.
Lovituri devastatoare asupra bazei ruse
Pe 9 iulie 2022, un atac al armatei ucrainene asupra aeroportului a ucis întreaga conducere a Diviziei 20, inclusiv comandantul, colonelul Alexander Gorobets, și alți ofițeri superiori.
Un martor a descris scena: „După primul bombardament, clădirea a început să se prăbușească. Toată lumea s-a grăbit să sape prin ruine – de acolo se auzeau încă țipetele supraviețuitorilor. Apoi alarma a sunat din nou. Toată lumea s-a împrăștiat la adăposturi. Și proiectilele au început să cadă în ruine pentru a doua oară. După aceea, nu au mai rămas supraviețuitori”.
Potrivit martorului, aproximativ 30 de persoane din statul major au murit în atac. Autoritățile ruse au păstrat tăcerea cu privire la bombardament, în timp ce mass-media ucraineană a raportat utilizarea sistemelor de rachete HIMARS.
Schimbări în conducere și tactici
Noul comandant al diviziei, numit după atac, a fost descris ca fiind mai dur decât predecesorul său. Martorul a afirmat că noul comandant avea porecle jignitoare pentru diferite unități și că bunurile umanitare destinate civililor ajungeau acum pe rafturile magazinelor.
Până la sfârșitul verii 2022, aproximativ un sfert din efectivul Diviziei 20, circa 500 de militari, muriseră deja. Numărul celor care au decis să renunțe era, de asemenea, mare.
După anunțarea mobilizării parțiale în septembrie 2022, contractele cu Ministerul Apărării au devenit pe durată nedeterminată.
Pedepsele pentru infracțiuni militare au fost înăsprite, cu o pedeapsă maximă de 15 ani de închisoare pentru dezertare.
Un militar pe nume Serghei a încercat să dezerteze, dar a fost prins. El a descris tratamentul dur la care a fost supus: „Comandantul batalionului m-a forțat să merg 15 kilometri până la poziția mea în cizme de cauciuc, în timp ce el mergea lângă mine. Când m-am așezat să mă odihnesc, kombatul a tras cu un pistol sport la picioarele mele.”
1.010 militari ai Diviziei 20 sunt căutați pentru dezertare. Dintre aceștia, 858 sunt militari contractuali, 150 sunt mobilizați și doi sunt recruți.
În total, de la începutul războiului, 11.700 de cazuri de părăsire neautorizată a unității au ajuns în fața instanțelor de garnizoană.
Numărul acestora a început să crească semnificativ din martie 2023, atingând un maxim de aproape 1.000 de cazuri pe lună în iulie 2024.
Ivan Chuvilyaev, reprezentant al organizației Get Lost, a explicat că statisticile oficiale ar putea subestima amploarea problemei: „Uneori, cazurile penale sunt inițiate împotriva dezertorilor abia după ce au fost prinși. Ei au fugit, s-au ascuns timp de aproximativ șase luni, apoi sunt prinși și li se oferă: Fie deschidem un dosar, fie te întorci pur și simplu la unitate și ne prefacem că nu ai dispărut nicăieri.”
Pierderile Diviziei 20
Provocările cu care se confruntă armata rusă în Ucraina, inclusiv pierderi semnificative de personal și echipamente, precum și un număr crescut de dezertări. Atacurile ucrainene asupra bazelor militare ruse au avut un impact semnificativ asupra moralului și eficienței forțelor invadatoare.
Situația din Divizia 20 Motorizată de Gardă ilustrează dificultățile întâmpinate de armata rusă în menținerea disciplinei și a efectivelor în contextul unui conflict prelungit.
Creșterea numărului de cazuri de dezertare și părăsire neautorizată a unității sugerează o scădere a moralului în rândul trupelor ruse.