În zona Banatului, a trăit în secolul al XV-lea un personaj atât de crud, încât, pe lângă el, domnitorul muntean Vlad ţepeş, care i-a fost şi prieten, era mic copil: Pavel Cneazul – cel pomenit de formaţia Phţnix, pe albumul “Mugur de fluier”: “Pavel Chinezu”. La mijlocul secolului al XV-lea, miliţiile bănăţene şi haţegane, pe care mica nobilime română le oferea în lupta antiotomană, au devenit un adevărat partid militar în cadrul Regatului Ungariei, grupare care s-a opus marii nobilimi maghiare şi i-a ajutat pe regii maghiari să controleze puterea în stat.

Pentru acţiunile lor, românii au primit drepturi speciale din partea regilor Ungariei. Au apărut adevărate dinastii de cneji români, printre care aceea a lui Petru Viteazul Bizere, Macicaş, Iancu Corvin, Matei Corvin, Mailat şi Pavel Chinezu. Mai mult, cnejii familiei Corvineştilor ajung regenţi ai Ungariei, prin Iancu de Hunedoara, şi chiar regi, prin Matei Corvin, fiul lui Iancu.

A fost mareşal al armatei maghiare

În memoria populară a zonei Banatului, atât la români, dar şi la unguri, şi la sârbi, cele mai multe legende care s-au păstrat din acea epocă vorbesc despre Pavel Chinezu (1432 – 1494), unul dintre cei mai sângeroşi duşmani ai turcilor, omul care nu a putut fi înfrânt niciodată de otomani. În 1476, Pavel a devenit comite de Timişoara şi mareşal al armatei regatului maghiar.

Conform cronicarului maghiar Porfirius, mareşalul Pavel s-a hotărât să tortureze prizonierii otomani nu numai fizic, ci şi psihic, lovindu-i exact unde îi durea mai tare: în credinţă. În religia musulmană, porcul este un animal spurcat, iar un musulman omorât de porci nu poate să ajungă în rai, ci e supus torturii veşnice în iad. Pavel a izolat o mică turmă de porci în subsolurile castelului din Timişoara, animale pe care le ţinea înfometate 3-4 zile şi cărora le azvârlea câte un prizonier turc, sub privirile îngrozite ale camarazilor acestuia. Repeta figura până rămânea doar un prizonier, pe care îl elibera, pentru a duce vestea “iadului” inventat de el.

Pentru că acest tip de tortură nu i-a fost de ajuns, cneazul român a început, la un moment dat, “să‑i spurce” pe otomani dându-le cu de-a sila să mestece carne smulsă din trupurile compatrioţilor lor. “Se găsesc menţiuni la unii cronicari otomani, care spun că turcoaicele îşi speriau copiii cu numele lui Pavel Chinezu: «Fii cuminte, că vine Knespavli!»”, spune istoricul Ioan Haţegan, autorul mai multor lucrări referitoare la personalitatea lui Pavel Chinezu.

După moartea lui Pavel Chinezu, Ungaria a devenit paşalâc

Pavel Chinezu a murit în 1494, în plină glorie. La câţiva ani, partida marii nobilimi maghiare elimină de la conducerea statului pe urmaşul lui Matei Corvin şi impune condiţii din ce în ce mai aspre pentru românii din Transilvania, în special asupra nobilimii române. Persecuţia socială din Banat şi din Transilvania, ţinuturi care dăduseră trei generaţii de luptători pentru apărarea Dunării, se manifestă câţiva ani mai târziu.

La începutul secolului al XVI-lea, în ajunul celei mai mari expediţii otomane împotriva Budei (n.r.- Budapesta, capitala Ungariei) şi a Vienei, se face din nou apel disperat la români, care nu mai răspund însă chemării. Evenimentele culminează cu răscoala lui Gheorghe Doja de la 1514. Zece ani mai târziu are loc bătălia de la Mohacs, turcii desfiinţează Ungaria şi transformă Buda în paşalâc.

 
 

Urmărește-ne pe Google News