Maia Sandu, împotriva tuturor: cele cinci necunoscute ale alegerilor din Republica Moldova | ANALIZĂ BBC

În 2022, după lansarea invaziei ruse la scară largă din Ucraina, conducerea prooccidentală de la Chișinău a renunțat la vechea politică de „prietenie cu toată lumea” și a redirecționat hotărât Republica Moldova spre Uniunea Europeană (UE).

În doar câteva luni, Republica Moldova a obținut statutul de stat candidat la UE, după care, la un an distanță, a început oficial negocierile de aderare la blocul comunitar. Actuala conducere de la Chișinău prezice cu prudență că integrarea ar putea avea loc până în 2030.

Alegerile de duminică sunt primul test serios al Republicii Moldova pe această cale. Președinta în exercițiu, Maia Sandu, este considerată favorită, dar popularitatea sa s-a erodat în mod firesc în cei patru ani de mandat.

Problemele pot veni și dintr-o direcție neașteptată: concomitent cu alegerile prezidențiale, cetățenii moldoveni sunt așteptați să se exprime într-un referendum privind aderarea la UE. Un eventual eșec al acestui referendum ar putea submina serios poziția Maiei Sandu și ar putea pune la îndoială procesul de aderare.

În cele din urmă, marea necunoscută a acestei campanii este rolul oligarhului fugar Ilan Șor, care, potrivit oamenilor legii din Republica Moldova, a construit, cu banii Kremlinului, o schemă fără precendent de mituire a alegătorilor, notează BBC în limba rusă.

Recomandări

Cauzele unui fapt statistic înfiorător: 41% dintre tinerii români ar accepta dictatura. Sociolog: „Totul este deja luat de generațiile precedente”

Va fi nevoie de al doilea tur?

Majoritatea observatorilor sunt convinși că Maia Sandu va câștiga alegerile și va rămâne președintă. Sondajele o plasează cu o treime din intențiile de vot în primul tur, de trei ori mai mult decât următorul clasat. Apoi, în cazul organizării unui al doilea tur, ea va câștiga în fața oricărui alt potențial concurent.

Însă nu se știe sigur dacă va fi nevoie de un al doilea tur, asta deoarece institutele de sondare a opiniei publice iau în calcul doar datele din interiorul republicii. Ori diaspora are un rol însemnat, oferind 15 la sută din voturi în precedentul scrutin prezidențial, organizat acum patru ani. Atunci, Sandu a primit 93 la sută de voturi din diaspora, își amintește Jakub Penkovsky, expert în subiecte legate de Republica Moldova la Institutul Polonez de Afaceri Internaționale (PISM). Teoretic, dacă această situație se repetă duminică, atunci s-ar putea să nu fie nevoie de un al doilea tur.

Dar compararea contextului din 2024 cu cel din 2020 este o sarcină extrem de ingrată. Acum patru ani, moldovenii care locuiesc în țările vest-europene s-au mobilizat pentru a împiedica realegerea „prietenului lui Putin”, Igor Dodon. În calitate de lider al opoziției, Maia Sandu era asociată cu speranța unei schimbări rapide în bine. Nu avea în spate patru ani de președinție, care sunt cu siguranță foarte greu de evaluat.

Recomandări

„Trebuie să desființăm regimul Putin și dictatura sa”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, care va apărea în România pe 22 octombrie (V)

Sandu și-a construit actuala campanie pe tema integrării europene – având în vedere că procesul de aderare a început în mandatul său și a devenit un simbol al apropierii de Europa.

Un alt aspect demn de remarcat este că la ultimele alegeri prezidențiale Maia Sandu le-a promis moldovenilor lucruri mai tangibile, cum ar fi lupta împotriva corupției, îmbunătățirea bunăstării populației, reforme în domeniul justiției. În ceea ce privește îndeplinirea acestor promisiuni, chiar și susținătorii convinși ai președintei recunosc că mai sunt încă multe de făcut. Republica Moldova rămâne una dintre cele mai sărace țări din Europa, se confruntă cu creșterea prețurilor și nu reușește să ofere perspective tinerilor, unii dintre ei alegând să plece în străinătate.

Maia Sandu avansează justificări rezonabile: timpul a fost prea scurt pentru pentru reforme radicale, iar sistemul vicios care s-a dezvoltat de-a lungul deceniilor rezistă cu înverșunare în fața încercărilor de schimbare. Într-o evaluare a celor patru ani de președinție ai lui Sandu, nu se pot ignora circumstanțele care și-au pus amprenta asupra îndeplinirii promisiunilor, și anume pandemia de COVID-19, „războiul energetic” orchestrat de Rusia și, în sfârșit, invadarea Ucrainei, care a rupt lanțurile de aprovizionare și a schimbat radical contextul regional.

Recomandări

Deputatul AUR care a primit fraudulos locuință de la MApN și a vândut-o de 13 ori mai scump. Condamnat, generalul Mircia Chelaru a încercat să anuleze sentința

În cazul în care va avea loc, cum s-ar putea încheia al doilea tur?

Într-adevăr, este greu de spus ce anume va deveni un factor mai determinant în alegerile din Republica Moldova: forța Maiei Sandu sau slăbiciunea oponenților. Opoziția din Republica Moldova a abordat această campanie într-un mod total dezorganizat, iar prezența pe buletinul de vot a zece contracandidați, niciunul serios, este cea mai bună dovadă în acest sens.

Există destul de multe motive pentru care opoziția nu a putut sau nu a vrut să se unească. În primul rând, spune Vladislav Kulminski, directorul executiv al Institutului de Inițiative Strategice din Chișinău, acesta este jocul politic intern clasic din Republica Moldova: pe de o parte există mai mulți politicieni care se opun președintelui, pe de altă parte fiecare vrea să fie eroul luptei și nu vrea să împartă nimic din eforturi cu ceilalți.

În al doilea rând, subliniază Valeriu Pașa, președintele centrului de reflecție Watchdog.md, ar fi greșit să credem că există un electorat prorus monolit în Republica Moldova: „Sunt victime moderate ale propagandei ruse, care crede că «nu totul este atât de simplu». Sunt oameni mai radicali, dar mai puțini și mult mai zgomotoși. Absența unui electorat monolit expus influenței ruse a fost motivul apariției unui grup atât de pestriț de concurenți împotriva Maiei Sandu”.

În cele din urmă, nu trebuie să uităm că mulți actori politici consideră actuala campanie prezidențială drept o „încălzire” înainte de alegerile parlamentare programate pentru vara anului viitor. Și apoi participarea într-o cursă prezidențială este o oportunitate pentru orice politician de a „apărea” în fața alegătorilor și de a atrage atenția potențialilor investitori.

În urmă cu doar câteva luni, se credea că principalul concurent al lui Sandu va fi fostul președinte, liderul Partidului Socialiștilor, Igor Dodon. Interlocutorii BBC susțin că decizia lui de a nu candida poate fi explicată destul de ușor: are șanse mici să o învingă pe Sandu în al doilea tur, iar o a doua înfrângere la rând i-ar putea face pe sponsorii lui de la Moscova să nu își mai pună speranțele în el.

Așadar, socialiștii l-au nominalizat la președinte pe fostul procuror general Alexandr Stoianoglo, un candidat cu șanse de accedere în al doilea tur.

„Atuul” lui Stoianoglo este imaginea unui novice pe scena politică (chiar el se autointitulează un candidat „apolitic”). Trecutul său este însă plin de pete. Acuzat și arestat pentru corupție și abuz de putere, Stoianoglo a fost demis din funcția de procuror general la inițiativa Maiei Sandu.

Între timp, a fost eliberat, iar acum face campanie sub sloganul „Dreptate pentru toți” și susține că, dacă va fi ales președinte, ar continua cursul spre integrarea europeană, dar nu sub forma actuală. Cum se potrivește acest discurs cu nominalizarea sa din partea unui partid al cărui lider are o relație strânsă și de lungă durată cu Vladimir Putin? „Aceste declarații fac parte dintr-o încercare a lui Stoianoglo de a câștiga alături de el cât mai mulți alegători, de oriunde. Fostul procuror general s-a încurcat pur și simplu în spusele sale”, explică Vladislav Kulminski.

Locul trei, posibil doi, conform sondajelor de opinie, ar putea fi ocupat de fostul primar al orașului Bălți, al doilea ca mărime din țară, Renato Usatîi. La începutul carierei sale politice, Usatîi s-a poziționat ca un prorus, după care l-a criticat pe Putin pentru invadarea Ucrainei. Acum pledează pentru neutralitatea Republicii Moldova și pentru o „politica externă moderată”. „Voi fi președinte pentru toți oamenii buni. Dar voi fi un dictator pentru ticăloși și funcționari corupți”, se arată în manifestul său.

Ceilalți opt candidați sunt creditați cu mai puțin de cinci la sută în intențiile de vot.

Va funcționa schema implementată de oligarhul fugat Ilan Șor?

Numele unuia dintre principalii implicați în campania electorală din Republica Moldova nu apare pe buletinul de vot, dar este absolut imposibil să scrii despre politica de la Chișinău și să nu-l menționezi.

Este vorba de Ilan Șor, un oligarh care a fugit în străinătate după ce a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru imlicarea sa în „Furtul secolului” – devalizarea a trei bănci moldovenești în 2014 și dispariția a un miliard de dolari, aproximativ 15 la sută din PIB-ul țării. Fugit inițial în Israel și amenințat cu posibilitatea extrădării, Șor s-a mutat la Moscova, unde a fondat alianța politică „Pobeda/Victorie”. Ilan Șor este considerat „mâna Kremlinului” în politica moldovenească.

Șor nu poate participa la alegeri din cauza condamnării. Oricum, reputația sa controversată nu îi oferă șanse de reușită într-o cursă electorală pe plan național. În schimb, spun comentatorii politici moldoveni, acesta are mai mulți candidați pe buletinele de vot.

Potrivit organelor de aplicare a legii în Republica Moldova, Ilan Șor a organizat o schemă amplă de mituire a alegătorilor, transferând 15 milioane de dolari numai în septembrie pentru 130 de mii de cetățeni moldoveni.

Detaliile schemei sunt descrise într-o investigație a publicației Ziarul de Gardă, care descrie, datorită unei jurnaliste care s-a infiltrat în rețea, o imensă piramidă de finanțare ilegală a partidelor asociate cu oligarhul fugar și mituire a alegătorilor.

Alegătorii mituiți de Șor așteaptă un semnal în ajunul votului cu numele candidatului pe care trebuie să îl bifeze. „Cum va profita Șor de rețeaua de alegători mituiți este o mare întrebare. Dacă vorbim de 130 de mii de oameni, atunci sunt aproape 10% din numărul total de oameni care urmează să vină la alegeri, un număr mare. El poate distribui aceste voturi între diferiți candidați, crescându-le astfel rezultatele la alegeri, dar nu poate fi exclus să joace alături de cineva și să încerce să-l împingă în al doilea tur”, afirmă Valeriu Pașa.

„Dacă această rețea promovează un candidat, acesta va ajunge în al doilea tur, iar în cazul în care ar fi scos din alegeri, atunci s-ar putea folosi ca pretext de proteste. Prin urmare, nu m-aș aștepta ca alegerile să aibă loc în liniște și pașnic – miza este încă foarte mare”, recunoaște Vladislav Kulminski.

Pe 17 octombrie, Poliția Națională și Serviciul de Informații și Securitate au anunțat o altă descoperire legată de operațiunile lui Ilan Șor, și anume că peste 300 de tineri moldoveni au fost instruiți, sub paravanul unui ONG cultural aparținând oligarhului, cum să organizeze tulburări la Chișinău în perioada alegerilor. Antrenamentele au avut loc într-o suburbie a Moscovei, dar și în Bosnia și Herțegovina pentru cei selectați în vederea efectuării unor operațiuni mai complicate, care ar implica folosirea explozibililor. Instructorii au fost mercenari din Wagner și Ferma.

Parlamentul European a condamnat recent „acțiunile ostile tot mai mari ale Rusiei, interferențele și operațiunile hibride ale acesteia în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din Moldova”.

Ce se va întâmpla cu referendumul?

În mod paradoxal, sursa unor probleme destul de mari pentru autoritățile moldovenești în această duminică ar putea fi o inițiativă concepută chiar de echipa Maiei Sandu, și anume referendumul privind aderarea la UE.

Chiar și susținătorii înflăcărați ai lui Sandu sunt de acord că orice rezultat al acestui plebiscit va avea o semnificație pur politică – prin definiție nu poate accelera aderarea la UE.

„Probabil echipa lui Sandu a conceput inițial referendumul ca un fel de eveniment în cadrul campaniei pentru alegerile prezidențiale, ca o încercare de a-și mobiliza alegătorii, alegătorii proeuropeni. De exemplu, chiar dacă sunteți oarecum dezamăgiți de Sandu și de președinția ei, veniți și votați pentru UE. Și, în același timp, participați la alegerile prezidențiale”, spune politologul ucrainean Serhii Herasimciuk.

Sondajele arată că moldovenii pledează în mare parte pentru aderarea la UE. Prin urmare, organizarea unui astfel de referendum poate fi o mișcare câștigătoare din partea guvernului proeuropean. Dar inițiatorii referendumului s-au lovit de o campanie dură din partea celor care se opun aderării la UE.

Deși forțele proruse nu au nominalizat un candidat comun la președinție, totuși și-au unit eforturile pentru a duce o campanie de amploare împotriva referendumului. Liniile de atac sunt concentrate pe trei mari povești false: 1) aderarea la UE va însemna război cu Rusia; 2) Rep. Moldova va fi obligată să legalizeze căsătoriile între persoane de același sex și riscă să rămână fără biserici ortodoxe; 3) prețurile vor crește, iar europenii bogați vor cumpăra toate pământurile fertile ale țării.

Sondajele arată că referendumul are șanse de reușită, dar liniile încă sunt subțiri și nu se știe ce mai poate inventa în ultima zi rețeaua lui Șor. În cazul unui rezultat negativ, Rep. Moldova riscă să se confrunte cu un scepticism pentru admiterea ei în UE.

„Va fi extrem de greu pentru conducerea UE să-și continue politica față de Moldova de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Procesul integrării noastre europene va îngheța nu pentru ani de zile, ci pentru decenii. De fapt, Moldova însăși va fi de acord să rămână într-o zonă gri, între vest și est”, comentează Vladislav Kulminski.

Mai mult decât atât, un eventual rezultat negativ va fi un adevărat cadou pentru Moscova și o fundație pe care se va putea construi o structură de participare a forțelor politice proruse la alegerile parlamentare din 2025.

Cum poate evolua situația în perspectiva alegerilor parlamentare?

Sfârșitul alegerilor prezidențiale dă naștere imediat la o nouă campanie: cea parlamentară. Moldova este o republică parlamentară și, prin litera legii, prim-ministrul are mult mai multe puteri decât președintele.

Cu toate acestea, Maia Sandu este încă liderul informal al partidului de guvernământ și, în esență, are un cuvânt important de spus, inclusiv pentru guvern, notează Jakub Penkovsky.

Atâta timp cât această situație persistă, mecanismul puterii de stat funcționează mai mult sau mai puțin corespunzător.

Riscul încheierii „idilei” dintre președinție și guvern există, în cazul în care PAS va pierde majoritatea parlamentară în vara anului viitor. De altfel, probabilitatea unui astfel de scenariu nu este zero. Conform sondajelor, PAS va câștiga, dar nu cu suficiente voturi pentru a guverna singur, ca acum.

De aceea rezultatele alegerilor prezidențiale sunt atât de importante: pentru unii dintre participanți ar putea deschide perspective de a-și crea propria forță politică și de a intra în următorul parlament, în timp ce pentru alții ar putea deveni subiect de negocieri privind o viitoare cooperare. În cele din urmă, spune Serghii Herasimciuk, Moscova este interesată acum de un screening al candidaților și pentru a stabili ce grad de prorusism se potrivește cel mai bine electoratului moldovenesc în perspectiva alegerilor parlamentare. Dar, desigur, toate aceste considerente vor fi relevante doar dacă Republica Moldova va reuși să treacă de alegerile din 20 octombrie fără a aluneca în scenarii de criză.

„Dacă un stat mic precum Republica Moldova, în aceste condiții de amestec extern inimaginabil, dezinformare și mituire masivă a alegătorilor, finanțare ilegală a candidaților, alte metode hibride de influențare, dovedește că democrația sa este capabilă să depășească toate acestea, atunci va fi un precedent foarte important”, remarcă Valeriu Pașa. „Acest lucru va arăta că modelul de dezvoltare democratică este capabil de o anumită autoapărare”, conchide expertul politic de peste Prut.

Urmărește-ne pe Google News