“Cazul meu a fost ca un miracol”, a spus mama pentru The Local. “Vreau ca oamenii să știe că acest coronavirus este ceva foarte-foarte serios”, a transmis, răspicat, din prima propoziție. Lee face apel la oamenii din Germania și din toată lumea pentru a fi mai precauți, fiindcă este deosebit de îngrijorată de persoanele care protestează împotriva restricțiilor autorităților, cum ar fi distanțarea socială ori purtarea măștii sanitare de protecție.
Povestea nemțoaicei e un mix de date și de mulțumiri pentru medicii care au făcut posibil ca ea să supraviețuiască.
Naștere, izolare, comă
Lee s-a îmbolnăvit la începutul lunii martie, în timp ce era însărcinată în nouă luni, după ce soțul ei s-a întors din centrul Italiei.
A făcut febră, se simțea “neputincioasă”, fără energie. Și se temea și pentru fiul ei de cinci ani. Lucrurile au evoluat rapid. În rău.
A fost la Vivantes Klinikum din Friedrichshain, unde urma să nască. A făcut testul, dar n-a mai putut aștepta rezultatul.
- 8 martie, Lee a tușit sânge: “M-am simțit atât de rău, am plâns, a fost greu”. A fost internată de urgență și retestată. Rezultatul: infecție cu Covid-19!
- 9 martie. Au început contracțiile, dar medicii au exclus o cezariană. A născut natural. Pentru a preveni infecția, nou-născutul a fost dus într-o altă secție și Lee a trebuit să se izoleze.
OMS declara pe 11 martie infecția drept pandemie.
“Eu nu puteam dormi pentru că nu puteam respira. A trebuit să mă ridic, dar pentru o femeie care tocmai a născut este o muncă foarte obositoare”, povestește mama. Cumva, “i-am spus la revedere fiului meu, dar nu mă așteptam la ce va urma”.
Boala se agrava și a fost transportată la spitalul Charite, din Berlin.
- 18 martie, Lee a fost indusă în comă artificială și ventilată mecanic.
- Lee a ieșit din comă după 30 de zile.
“Mi-a fost frică de moarte”
“Plămânii mi-au fost aproape distruși, inima nu era puternică, ficatul meu era rău, aveam pietre la rinichi”, a spus ea. “Plămânii și ficatul sunt încă foarte afectați”, a completat.
Când am deschis ochii, a fost șocant. Mi-a fost foarte frică. Mi-a fost frică de moarte.
Jayoung Lee:
- 12 mai e ziua când a fost scoasă de la Terapie Intensivă, după 48 de zile de tratament și de luptă. De atunci a învățat să respire singură cu sprijin de oxigen.
Bebelușul, ca pansament după 75 de zile de suferință
Iar 22 mai e cea mai importantă zi din viața ei. “Abia atunci mi s-a permis să-l țin în brațe pe fiul meu”. Trecuseră 75 de zile de la nașterea lui.
Lee a trebuit să învețe să meargă.
Când și-a văzut bebelușul, care acum are șase luni, abia a avut energia să-l țină în mâini.
Acum îi poate schimba scutecul, îl poate îmbrățișa și se poate juca cu el, dar nu fără dificultăți.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 3Jayoung încă nu s-a recuperat: “Am avut virusul în organism încă două luni”.
Lee poate merge, dar nu poate alerga.
Nu poate nici măcar să râdă. Plămânii îi sunt afectați
Nu poate călători încă, nici măcar să râdă: “Dacă cineva face o glumă, nu pot să râd, plămânii mei nu sunt pregătiți să fac asta”.
Lee e disperată când vede că oamenii ignoră regulile guvernului asupra coronavirusului, cum ar fi purtarea unei măști și distanțarea socială.
“Doar pentru că nu ai experimentat-o niciodată, nu înseamnă că boala nu există”, a spus ea.
“Va dura mult timp pentru a mă recupera complet. Un medic chiar a spus că nu va mai fi niciodată la fel ca înainte. Am crezut că sunt tânără și sănătoasă, că nu voi lua coronavirusul”, a completat ea.
A purta măști, a ne păstra la distanță nu înseamnă să ne restrângem libertatea, ci să-i protejăm pe ceilalți și să ne protejăm.
Jayoung Lee: