Nu arsurile de la suprafaţă i-au cauza moartea, ci cele interioare. A fost arsă de vie şi călcată în picioare. Nu vreau să mă gândesc ce suferinţă… Era singurul nostru copil.
Alexandra lucra acolo de 3-4 săptămâni, era doar pe evenimente. În acea seară eu am vorbit cu ea, pe la ora 18, şi mi-a spus că va fi o tematică cu artificii.
La 22:45 s-a întâmplat nenorocirea. Eu am aflat de la bunicul ei, ne-a sunat să ne întrebe unde lucrează Alexandra. Ne-am îmbrăcat repede şi am ajuns acolo. Ce am văzut nu se poate povesti. Am înnebunit, nu o găseam. Am refuzat să cred că e printre morţi şi am căutat-o în 4 spitale. Au găsit-o prietenii eu la Bagdasar.
Ea iubea foarte mult oamenii, era mereu fericită şi aşa vreau să rămână în sufletul nostru. A făcut exact ce şi-a dorit în viaţa asta foarte scurtă.
Cât am stat în spital 3 zile, cu soţul şi cu vreo 50 de prieteni, ne-am rugat la toţi sfinţii. Am realizat apoi că nu Dumnezeu e de vină, ci cei care au pus banii mai presus de viaţă. Vreau să luptăm să nu se mai repete aşa ceva. În ţara asta banii sunt mai presus ca viaţa. Păcat.
De trei zile, sufletul meu este gol, suntem ca nişte roboţi. Am fost supărată pe Dumnezeu, dar nu mai sunt. Sunt înrăită pe oamenii ăştia care au pus banii mai presus de viaţă. Vreau ca Alexandra să trăiască prin mine şi să fac ce şi-ar fi dorit ea. A lucrat 3 ani la un club în Centrul Vechi şi trăiam cu frica să nu vină vreun cutremur şi eram liniştită că s-a dus aici. Eu nu mai pot să intru în camera ei, în casă. Nu ştiu ce voi face. Mă gândesc să plec, să las tot”, a spus mama Alexandrei, plângând, la Pro TV.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro