ComenteazăEugen Iancu, președintele Asociației Colectiv GTC 3010, a fost în ultimii ani cel mai vizibil și vocal părinte care și-a pierdut un copil în tragedia de la clubul Colectiv. Iancu a fost primul care a acuzat spitalele și autoritățile că au fost mințiți.
Fiul lui, Alexandru, a decedat la 22 de ani, după trei săptămâni de internare în Spitalul Sfântul Ioan din București. Avea 5 bacterii nosocomiale, consemnate în dosarul medical.
Eugen Iancu s-a expus public și și-a consumat durerea cerând neîncetat decidenților pedepsirea vinovaților și recunoașterea adevărului.
Despre cum l-a afectat acest lucru pe el, dar și pe cei din jur vorbește Mihaela Iancu.
Medalionul tocit cu chipul lui Alexandru
La 52 de ani, Mihaela Iancu își ignoră trăsăturile fine când spune: „Viața mea s-a terminat când l-am pierdut pe Alexandru”. Mihaela Iancu duce mâna constant spre medalionul de argint de la gât. Abia se mai zărește imaginea gravată de pe el. „Este chipul lui Alexandru. L-am primit de la Monica Althamer. Aproape că s-a tocit complet de cât de mult îl țin în mână!”, spune Mihaela.
– Doamna Iancu, judecătorii au amânat până în toamnă verdictul în proces.
– Este o rușine tot ce s-a întâmplat la ultimele termene. După ce s-au chinuit să reunească toate procesele într-unul singur, magistrații au vrut să-l judece separat pe primarul Piedone, ca să-l scape de închisoare! Mai rămâne ca judecătorul să-i ceară scuze lui Piedone că l-a chinuit să vină la atâtea termene… Este șocant ce văd și aud în sala de judecată. Până la urmă, au revenit, dar s-a amânat pe toamnă, în septembrie.
E o procedură, înțelegem, dar a sunat amar când judecătorul l-a întrebat pe Piedone de față cu noi, părinții copiilor care au murit în club, dacă este dispus să facă muncă în folosul comunității?! Piedone, în folosul comunității, ăștia suntem…
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră ultimii 6 ani?
– Vieți distruse, familii distruse… Povara pe care o duc zi de zi… Înainte eram o familie fericită. Acum nu mai suntem nici măcar familie…
„Eu și Eugen suferim diferit pierderea lui Alexandru, iar asta ne-a îndepărtat”
– Ce vreți să spuneți?
– După moartea băiatului nostru, eu și soțul meu ne-am îndepărtat unul de altul. Mai corect spus, Eugen s-a îndepărtat de familie. Nu l-am plâns pe Alexandru împreună. El s-a concentrat pe lupta cu autoritățile, poate că așa a știut el să facă față durerii. Să se revolte, să se implice… Nu a mai putut împărtăși nimic. Nu mai vorbea cu mine, cu băiatul nostru mai mic, Vlad, și după un an am decis că e mai bine pentru amândoi să ne separăm. Eu am rămas cu Vlad. Dacă nu mai aveam un copil de crescut, mi-aș fi luat viața. Înainte de tragedie eram o familie frumoasă. Acum suntem o familie rătăcită. S-au risipit toate. Planurile de viață, am pierdut afacerea, am pierdut casa…
– Cum a primit Vlad moartea lui Alexandru, fratele mai mare?
– Vlad a fost salvatorul meu. Mereu mi-a spus: „Mami, hai că poți!”. A fost psihologul meu. Trăiesc numai pentru el acum. Este un copil extrem de deștept, ca și Alexandru. De niciunul nu a trebuit să trag să învețe. Vlad este atras de limbile străine, vorbește cursiv engleza, chineza, japoneza, îi place grafica, a fost acceptat de o universitate din China.
– Sunteți acum o mamă mai protectivă cu Vlad?
– Nu. Cu Alexandru am fost mai protectivă. Am trăit mereu cu teama că-l voi pierde. I-am spus și psihologului acest lucru. Și chiar l-am pierdut. După moartea lui Alexandru, mi-am propus să-l cresc pe Vlad mai relaxată. Să nu-mi mai fie teamă când pleacă de acasă. Să-mi spun mereu că totul o să fie bine. Să am încredere în el. Și poate că și mie o să-mi fie mai bine. M-am trezit într-o zi la serviciu cu tensiunea mare, am ajuns la spital. Atunci am decis să renunț la acea slujbă.
Mihaela Iancu a lucrat la Primăria Sectorului 4. „Nu am mai rezistat. Mi-am dat demisia!”
– La ce slujbă?
– Am lucrat la Primăria Sectorului 4. Nu am mai rezistat acolo. Nu lucram într-o atmosferă sănătoasă. Într-o zi, în anul 2018, după ce mi s-a făcut rău la birou și m-am dus la farmacie să-mi cumpăr un medicament, m-am întors și mi-am dat demisia. Nu am mai vrut să stau niciun minut în plus acolo. Nu vreau să spun mai multe.
– Și acum unde lucrați?
– La o firmă privată, contabilitate.
– Ce așteptați de la judecători?
– Să facă dreptate. Nu vrem bani. Vrem doar ca vinovații să-și primească pedeapsa. Piedone a avut ghinion să fie el primar la momentul tragediei de la Colectiv. Vinovați sunt, de fapt, toți primarii care au condus sectorul 4 până atunci, pentru toate neregulile trecute cu vederea. Vrem să fie spus și adevărul, pentru că vinovați sunt și medicii care m-au mințit că Alexandru este bine, că o să se vindece repede. Vinovat este și ministrul Nicolae Bănicioiu, care m-a luat de mână și m-a asigurat că Alexandru este îngrijit bine.
În noaptea incendiului, când Alexandru a ajuns la spital, m-a sunat și mi-a spus că are arsuri doar pe mâini, că nu e nimic grav și că i-au ars și sprâncenele. Glumind, mi-a spus că o să și le tatueze când iese din spital. Dimineața următoare a fost intubat. Și după 3 săptămâni s-a prăpădit.
De ce a murit? Vrem adevărul, pentru că numai așa putem să mergem mai departe cu sufletul împăcat că s-a făcut dreptate pentru copilașii noștri.