Mame în vreme de război: „Am născut pe masa din bucătărie. Era prea periculos să merg la spital”

Iulia a născut o fetiță la Harkov, oraș din nord-estul țării, în a doua zi de război, chiar în timpul bombardamentelor. 

„A fost înfricoșător. Pe 24 februarie, m-am trezit în sunet de explozii. Mi s-a rupt apa din cauza stresului, dar contractiile nu începuseră. Prima noapte am petrecut-o la pivniță a spitalului, alături de alte mame”, își amintește tânăra.

„Eram în sala de nașteri, când suflul exploziei a spart geamurile”

Iaroslava a venit pe lume pe 25 februarie, la ora 15.00. „Chiar atunci se auzeau explozii peste tot în Harkov. Erau bombardamente. În timp ce eram în sala de nașteri, cu medicii, suflul exploziei a spart geamurile. Asistentele au pus în loc niște cartoane”, povestește tânăra.

La doar două ore de la naștere, Iulia a fost dusă la adăpostul antibombă al spitalului, împreună cu soțul și fiica ei. „Nu mi-am putut imagina că în doar două ore va trebui să alerg în buncăr. M-am liniștit jos, când mi-am văzut fetița dormind în brațele mele”, a mai spus Iulia. 

A fost momentul în care tânăra mamă s-a simțit puternică și a mai scăpat de temeri. „Mi s-a părut că lumea e a mea, că nu există niciun război. Aveam tot ce visam. Maternitatea este o fericire fără margini, nu pot descrie această bucurie”.

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

Iulia și fiica ei au fost evacuate într-o zonă relativ sigură, la Zaporojie: „Am avut norocul să prindem 15 minute de liniște. Harkov era bombardat încontinuu. Am plecat fără nimic, doar cu Iaroslava în brațe, fără nimic. Nu avea nici măcar un căruț pentru cea mică”.

Tânăra mamă spune că războiul și apariția pe lume a fiicei ei i-au schimbat radical viața și că apreciează mai mult bucuriile mărunte: „Când vezi un copil zâmbind, uiți de tot ce este în lume”.

Evghenia: „Am folosit cârpe pe post de scutece”

Cu câteva săptămâni înainte de invazia pe scară largă a Rusiei, Evghenia, 29 de ani, din Zaporojie, a născut al doilea copil.

„Fiul cel mic, Mișa, avea trei săptămâni când a început războiul. Îmi amintesc că îl alăptam și răsfoiam știrile pe internet. Mai multe canale Telegram au scris că aeroportul va fi închis până la ora 7.00, a doua zi, dar nu au precizat motivul”, povestește ea.

Recomandări

PNL a plătit o campanie în care Călin Georgescu a fost promovat intens pe TikTok, similară cu o campanie a Rusiei în Ucraina, a descoperit ANAF

Sofia, fiica ei cea mare în vârstă de 8 ani, se îmbolnăvise și nu mai aveau medicamente: „Soțul meu a stat la toate cozile posibile, dar a venit acasă doar cu sirop. Dar n-a ajutat. I-am pus comprese reci pe frunte”.

Evghenia spune că nu a vrut să plece, „bebelușul era prea mic, dacă rămâneam fără lapte?”. În primele zile, când magazinele nu acceptau plăți cu cardul, a folosit cârpe și șervețele în loc de scutece.

În fiecare zi, femeia avea coșmaruri: „Mă gândeam cum aș putea acoperi copiii de schije, dacă un proiectil ne lovește casa. Dacă murim de foame?”.

„Nu am putut să o mint că totul va fi bine”

Evghenia mărturisește cât de greu i-a fost să-i explice Sofiei ce înseamnă războiul. „Mi-a spus că îi este atât de frică. M-am așezat lângă ea, cu lacrimi curgându-mi în ochi. Nu am putut să o mint că totul va fi bine în curând și am recunoscut sincer că și mie mi-e frică”.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

Ca să-i distragă atenția copilei, mama și fiica au completat „toate puzzle-urile din casă și am învățat-o să joace cărți”.

Anna: „Am cărat apă cu roaba”

Anna și Sadai sunt căsătoriți de un an. Femeia are din căsătoria anterioară are două fiice mai mari, de 22 și 21 de ani, și încă doi băieți, de 5 și 10 ani, iar când început războiul era însărcinată cu al cincilea copil.

După ce a izbucnit războiul, satul lor din regiunea Cernihiv a fost ocupat.

Femeia a povestit clipele teribile trăite când au rămas fără apă: „Am mers 150 de metri, la o fântână, sub focul inamicilor. Am luat o roabă, am strâns apa, m-am furișat încet”.

Nașterea a avut loc cu câteva zile înainte de termen, într-o zi în care trupele ruse bombardau necontenit. Anna a născut acasă: bucătăria a fost transformată în sală de nașteri, iar soțul, socrul și fiica cea mare au fost „obstetricieni”.

Din cauza bombardamentelor, mi-am dat seama că nu mă vor putea duce la spital, era prea periculos. Dar am reusit! Miroslava a venit pe lume!

Anna:

Femeia spune că a avut doar un pachet mic de scutece, care s-a terminat la câteva zile după naștere. Dar s-a descurcat cumva.

Coșmarurile de la miezul nopții: „Vreau să trăiesc”

Fiul cel mare se trezește adesea în miezul nopții și plânge. Anna spune că băiatul are atacuri de panică din cauza războiului. După aceea, băiatul aleargă să-și îmbrățișeze părinții cu cuvintele: „Vreau să trăiesc”.

„Lucrez cu el din punct de vedere psihologic”, recunoaște mama. „Dar nu ne învinge nimic, toate mamele ucrainence sunt niște războinice”, conchide ea.

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia

Foto: Ukrainska Pravda

Urmărește-ne pe Google News