ComenteazăFetita mea, Ionela, are doar patru anisori si cel mai mult isi doreste, la fel ca orice copilas, sa se uite la desene animate. „Mami, vreau sa vad si eu desene la televizor”. Asa imi spune in fiecare zi si mi se rupe sufletul cand o vad ca plange. Eu sunt o femeie simpla si imi cresc singura copiii. Dumnezeu mi-a dat sapte copilasi pe care-i iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. Din pacate, suntem foarte saraci si nu am reusit sa strangem banii ca sa avem si noi lumina in casa. Ma doare sufletul cand imi vad copilasii necajiti, chinuindu-se sa scrie si sa invete la lumina candelei. Locuiesc doar eu cu ei, caci tatal ne-a parasit, si mi-s dragi ca lumina ochilor…
Speram sa avem o familie adevarata, sa ne crestem copiii in conditii normale, dar, din pacate, destinul ne-a trimis pe un alt drum, mult, mult, mai greu. Nu plang pentru mine, ci pentru ei, caci nu vreau sa le stric viata si prin traiul sarac sa le ucid speranta ca pentru ei viitorul poate fi si altfel. Cei 7 copii ai mei sunt minunati! Patru din ei merg la scoala si au dragoste de carte. Uneori, cand banii nu ne mai ajung, mananca mamaliga cu ceapa si nu se plang niciodata. Copiii mei nu au nici o vina. Ei sunt niste suflete nevinovate, care nu merita sa traiasca pe intuneric. Ma doare ca nu le pot oferi mai mult, asa cum orice mama isi doreste pentru micutii ei. De aceea va rog, daca se poate sa-i ajutati. Noi nu avem nici o posibilitate sa strangem suma de 30 de milioane lei vechi, bani de care avem nevoie pentru a ne aduce in casa curentul electric. Poate daca invata carte vor avea o soarta mai buna, o sansa pe care eu nu pot sa le-o acord. Eu, din pacate, n-am avut norocul sa invat sa scriu si sa citesc, macar. Asa ca l-am rugat pe invatatorul din sat sa scrie acest ravas, in speranta ca oameni cu suflet mare si cu mai mult noroc ca noi se vor uita la niste semeni aflati in necaz.
Elena Popescu,
sat Chersacosu, judetul Vaslui