ComenteazăLa numai 23 de ani, am un baietel superb, pe nume Ermin, pentru care mi-as da si ultima bucatica de paine de la gura. Ermin are doar doi anisori si este un copil foarte inteligent. Mi-ar placea sa-i pot oferi mai multe, sa nu mai duca lipsa de nimic si sa nu-l mai las niciodata sa adoarma cu burtica goala.
Realitatea insa este alta. Locuim cu mama si cu cei patru frati ai mei in doua camere, la curte, si stam in intuneric de 2 ani. Abia ne descurcam de pe o zi pe alta si nu mai reusim sa platim o datorie de 4.000 lei la lumina. Lacrimile nu-mi mai ajung si rugaciunile la Dumnezeu nu mai au putere sa urce de atata of si amar.
Daca cineva mi-ar cere sa-mi dau viata pentru Ermin al meu, n-as sta pe ganduri de doua ori si as face-o, numai sa stiu ca poate creste fericit, ca un copil normal. Mi se rupe sufletul cand imi spune: ‘Mami, vreau si eu jucarii!, pentru ca nu am putere si mijloace sa-i fac pe plac. Lucrez cu ziua la diferite persoane ca menajera si primesc 10 sau 20 de lei pe zi de 2 sau de 3 ori pe saptamana, bani care nu-mi ajung pentru intretinerea mea si a copilului.
Ana Maria ar vrea niste hainute sau alimente pentru copilul ei
As dori sa ma ajute si pe mine cineva cu ce le este de prisos: imbracaminte, incaltamite, alimente. Stiti cum sunt copiii, cat de cuminti ar fi, se murdaresc repede si trebuie schimbati foarte des.
Mi-ar fi si mie drag sa-l vad mai aranjat, sa aiba si hainute de schimb si de joaca… De aceea fac un apel la oamenii cu suflet. Orice lucrusor este binevenit, pentru ca noi nu am fost invatati sa alegem, ci sa culegem din ramasitele celorlalti.
Caradan Ana Maria,
Bucuresti