Comentează- Pandemia COVID a repus în discuție investițiile necesare din sănătate. De asemenea, se așteaptă miliarde de euro de la Uniunea Europeană.
- Dar această cursă a cheltuielilor este prioritizată de oameni numiți politic și legați la interese de afaceri. Astăzi, despre ce poate face un director care a fost consilier sub ministrul PSD Sorina Pintea, dar și sub liberalul Cristian Bușoi.
Institutul Național de Hematologie Transfuzională (INHT) este structura care coordonează rețeaua formată din cele 41 de centre de transfuzie din țară și gestionează banii alocați pentru investiții.
Până acum, când vorbim de investiții în sistemul național de transfuzie, vorbim despre sume derizorii, de câteva zeci de mii de euro: în 2016, de pildă, INHT a primit cu titlul de buget alocat pentru investiții suma de 33.000 de euro necesară pentru repararea unui acoperiș care se prăbușise.
După decenii în care Ministerul Sănătății a ignorat această zonă strategică, iar fiecare centru s-a cârpit cum a putut, din donații și sponsorizări, anul acesta a fost demarată o licitație pentru modernizarea întregii rețele de transfuzie.
Astfel, Institutul Național de Hematologie Transfuzională a lansat, la 21 iunie, o licitație în valoare de 243.636.515 lei, aproximativ 50 milioane de euro
Suma reprezintă 13% din valoarea totală a pieței de dispozitive medicale din România, estimată la 364 milioane de euro în 2019.
Ce s-a licitat
În licitație, produsele sunt grupate în trei loturi, inegale ca valoare:
- echipamente frigorifice;
- echipamente pentru testarea sângelui;
- echipamente pentru colectare și procesare componente sangvine.
Cea mai mare parte din sumă este alocată lotului 2: 208.307.206 lei, adică 85% din valoarea totală a licitației.
Din lotul al doilea fac parte și echipamentele de serologie virală, necesare în testarea sângelui pentru boli infecțioase: HIV, hepatită B, hepatită C ș.a. Acestor echipamente li se alocă până la 107.202.000 lei (aproape 22 de milioane de euro), pentru 12 până la 30 de bucăți.
Un singur producător poate îndeplini condițiile din caietul de sarcini!
La data de 1 iulie 2020, două companii au depus contestații, în care acuză felul în care a fost făcută lotizarea, gruparea echipamentelor de testare într-un singur lot gigant.
Acest detaliu referitor la felul în care a fost împărțită licitația este important, pentru că, dacă o firmă nu are un singur echipament din tot lotul, nu poate să participe de una singură la procedură (ci doar în asociere cu alte firme).
În plus, o contestație acuză că redactarea caietului de sarcini favorizează producătorul american Abbott, al cărui echipament Allinity S este singurul care îndeplinește o parte dintre cerințele INHT.
Una dintre aceste cerințe este ca echipamentul să proceseze minimum 500 de teste pe oră – adică să testeze de 5 tipuri de virusuri sângele colectat de la 100 de donatori, într-un interval de 60 de minute.
Această capacitate tehnică reprezintă un volum de două ori mai mare decât al celorlalte echipamente din aceeași gamă, după cum s-a promovat chiar producătorul în comunicatul de presă emis la lansarea echipamentului.
Pe lângă faptul că acest criteriu este bifat de un singur producător, el este și exagerat raportat la nevoile reale ale sistemului.
Ce am descoperit
Libertatea a mers pe firul acestei povești și astfel am descoperit:
- Un plan de investiții care ignoră nevoile reale;
- Un manager numit politic, care ridică din umeri, când e pus în fața acuzațiilor;
- Personal care se împuținează cu fiecare zi;
- Centre de transfuzie care stau să cadă și trăiesc din donații sau sponsorizări și sunt cuprinse de lipsuri elementare.
Totul, într-un decor kafkian în care autoritățile finanțează cu un buget colosal echipamente inutile.
Șefa INHT, Violeta Oancea, omul lui Pintea și Bușoi
În încercarea de a obține poziția oficială a institutului cu privire la acuzațiile firmelor contestatare, Libertatea a stat de vorbă cu dr. Violeta Oancea, directoarea INHT din decembrie 2018.
Oancea a fost consiliera personală a fostului ministru al sănătății Sorina Pintea, director adjunct al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și consilieră a fostului șef al CNAS, Cristian Bușoi.
Nu este prima oară când presa întâlnește numele liberalului Cristian Bușoi în deciziile și afacerile din sănătate.
Oancea: “Deja intrăm în lucruri mult prea tehnice”
Întrebată specific de acest criteriu din caietul de sarcini, Violeta Oancea, directoarea INHT, se ascunde în spatele colegilor.
“Nu le-am făcut eu. Din punct de vedere tehnic, colegii mei… Dacă dv. credeți că eu, ca și manager, mă pot apleca până la a spune: trebuie să fie cu floricica la dreapta sau cu floricica la stânga, este o mare greșeală și sunteți într-o mare eroare”.
“La serologie virală s-a cerut un prag minim la echipamentele de serologie virală de 500 de teste pe oră. Acest criteriu este îndeplinit de un singur produs”.
“Deja intrăm în lucruri mult prea tehnice. Mi-e greu să mă pronunţ şi să spun acum un lucru care mâine să mi se explice şi să nu pot susţine ce vă spun dv. astăzi. Îmi pare rău dacă din tot efortul nostru s-a înţeles lucrul ăsta. Pentru că a fost un efort, de a fundamenta, de a pune pe hârtie nevoia reală. Că nu vorbim de nişte dorinţe în afara unei realităţi”.
De 10 ori mai mult decât nevoia reală din sistem
De fapt, în România se fac aproximativ 420.000 de donări anual, în toate cele 41 de centre de transfuzie sangvină.
În medie sunt procesate 40 de donări pe zi, într-un centru (numărul variază de la județ, la județ).
Protocolul de testare cere ca pentru fiecare donare să se facă 5 teste. Cu alte cuvinte, este nevoie de un echipament care să facă 200 de teste pe zi, de 2,5 ori mai puține decât capacitatea cerută pe oră în caietul de sarcini.
La un astfel de flux de donatori, cerința INHT depășește de 10 ori nevoia din centre.
Cât se donează la București, Ploiești și Tg. Jiu
Cel mai performant centru, Bucureștiul, are 250 de donări pe zi, deci face aproape 1.250 de teste pe zi. Însă aceasta este o excepție, majoritatea centrelor din țară au câteva zeci de donări zilnic.
Al doilea după București este Ploieștiul, cu 22.000 de donări pe an – deci sub 500 de teste pe zi.
În centre ca Sălaj sau Târgu Jiu sunt 30, respectiv 20 de donări în medie pe zi, deci sub 150 de teste zilnice – adică 15 minute de lucru pentru echipamentul cerut în caietul de sarcini.
Membru al comisiei de licitație: “Nu-mi amintesc de chestia cu 500 de teste pe oră. Nu poți să pui așa ceva”
De altfel, chiar membrii comisiei care au elaborat aceste criterii recunosc că această cerință este excesivă.
“Nu-mi amintesc de chestia cu 500 de teste pe oră. Când se pune un număr mare de teste, se pune pentru echipamentele puține la nivel de rețea și ele acoperă o zonă mare. Eu nu-mi amintesc să fi scris asta. Eu sunt om de laborator, cred că e o speculație. În mod normal, nu poți să pui așa ceva”, spune dr. Adriana Turculeanu, director Centrul de Transfuzii Sangvine Craiova și om care a fost în forul care a elaborat cerințele ajunse în caietul de sarcini.
Singura posibilă justificare a autorităților ar fi o reconfigurare a rețelei de transfuzie, prin concentrarea testărilor în doar câteva centre – o idee veche, până acum rămasă la stadiul de proiect.
Dacă vor să centralizeze în câteva orașe, de ce se cer între 12 și 30 de echipamente?
“Dacă se intenționează reorganizarea sistemului de transfuzie, și se intenționează, adică, concentrarea testării și se testează toată țara la un laborator, două-trei maxim, atunci ar avea logică”, spune Doina Goșa, director al Centrului de Transfuzii Sangvine București.
Numai că, în prezent, fiecare din cele 41 de centre testează sângele colectat, iar în licitația organizată de INHT, se cer între 12 și 30 de astfel de echipamente, nu două, trei.
Într-un interviu pentru Libertatea, șefa INHT, Violeta Oancea, recunoaște, la rândul ei, că estimarea din caietul de sarcini este exagerată.
Libertatea: La serologie era specificată o cantitate de 30 de echipamente de serologie virală.
Dr. Oancea: Este enorm, este exclus. Vorbim de parte de minim și de maxim. Pot să pun trei, dar până să lucrez pe trei, am nevoie de cinci.
Libertatea: 12 era cantitatea minimă. Dacă 30 e enorm, 12 cât ar fi?
Dr. Oancea: Nu cred că ar fi mult.
Un sistem în colaps, care nu are acoperite nevoile de bază
De la prăbușirea comunismului până azi, sistemul național de transfuzii a funcționat pe avarii: cu o criză tot mai mare de personal, în clădiri învechite și deteriorate și cu echipamente obținute din donații sau sponsorizări, la nivelul fiecărui centru.
“În majoritatea cazurilor, spațiile sunt vechi, învechite și inadecvate pentru a permite operațiunilor să se desfășoare în condiții de siguranță, minimizând riscurile și erorile și permițând o curățare și întreținere eficiente”, arată un raport de audit, realizat de Comisia Europeană în 2017, la propunerea Ministerului Sănătății.
“Echipamentul este, în general, vechi, învechit, inadecvat și adesea insuficient pentru a permite o gestionare eficientă și actualizată a activităților de colectare, testare și prelucrare a sângelui”, mai indică raportul.
La capitolul echipamente, centrele încă nu au acoperite nevoile de bază. “S-a pus problema să se ia frigidere, congelatoare pentru plasmă, să se ia întâi lucrurile acestea absolut necesare pentru desfășurarea activității minimale – și după aceea, să se ia celelalte în laborator”, spune dr. Adriana Turculeanu. De altfel, “așa a fost și discuția dintre reprezentanții Comisiei Europene și Ministerul Sănătății”.
De la București la Chitila, cu avionul
Cu alte cuvinte, strategia INHT de a aloca cea mai mare parte din bani unei tehnologii ultraperformante de care nu e neapărat nevoie în centre pare să fie cea a navetistului care încearcă să ajungă din București în Chitila cu avionul.
Cu atât mai mult e inexplicabil de ce s-a cerut o astfel de tehnologie, în condițiile în care, după cum recunoaște chiar Oancea, bugetul real alocat pentru investiții în acest an nu depășește 20 de milioane de lei, de 12 ori mai puțin decât valoarea totală a licitației.
Miza licitației o reprezintă, practic, alocarea tuturor investițiilor în echipamente pentru sistemul național de transfuzie pe o perioadă nedeterminată, dar estimată la cel puțin 5 ani, către o singură firmă sau asociere de firme.
Cu alte cuvinte, cine câștigă licitația actuală și semnează acordul-cadru cu INHT va furniza echipamente până la epuizarea cantității maxime cuprinse în caietul de sarcini. Chiar dacă INHT nu cumpără acum întreaga cantitate, instituția antamează bugetul pentru investiții pe termen lung.
“Nu vă pot spune, având în vedere că nu știm”
Șefa INHT apără aceste investiții invocând creșterea numărului de donatori, precum și o posibilă reorganizare a centrelor. Această creștere este însă infimă, iar despre reorganizare, nu există nimic mai mult decât un plan pe hârtie, și acela nefinalizat.
– Cu cât estimați că poate crește numărul de donatori?
– 5% în următorii doi ani.
– Pe zece ani aveți vreo estimare?
– Haideți să atingem doi ani.
– Mai există un plan în sensul centralizării centrelor?
– Acest plan există de… Există și acest plan. Aș prefera să povestim de lucrul ăsta la momentul la care eu voi termina ce am de scris în acel plan. Trebuie să condensăm un pic partea de testare, inițial, partea de procesare.
– În câte centre s-ar concentra testarea, conform acestui plan?
– Nu vă pot spune, având în vedere că nu știm. Am putea începe să concentrăm testare la jumătate, de la 41 la 20.
– Asta înseamnă că aveți nevoie de 20 de echipamente de serologie?
– Nu de 20. Poate am nevoie de 18, de 5. Nici cantitatea minimă nu mă obligă nimeni să o iau.
– Dacă reducem la jumătate numărul centrelor, unul dintre centre ar procesa de două ori mai multe teste decât în prezent, aproximativ. Chiar și centrul din București, cel mai mare, ar procesa 500 de donări toată ziua.
– Ați reținut ce v-am spus pe următorii doi ani? (n.r. – se referă la creșterea cu 5% a numărului de donatori.)
Medic: “Degeaba am un automat de 1.000 de probe, dacă nu are cine să mi le recolteze”
Ca să înțelegem contextul în care au loc aceste investiții, Libertatea a vorbit cu mai mulți medici de la centrele de transfuzie din țară.
Dialogurile cu ei conturează o radiografie a unui sistem cu multe hibe. Întrebați de nevoile reale, niciunul nu indică nevoia unor aparate capabile de aceste performanțe, ci nevoi mai degrabă logistice, de la renovarea clădirilor până la autocare sau ambulanțe cu care să poată merge în comunitate pentru a colecta sânge de la donatori.
Problema comună în toate centrele este lipsa acută de personal. La Ploiești, al doilea cel mai mare centru din țară, după București, sunt doar 26 de angajați.
“Degeaba am eu un automat de 1.000 de probe, dacă nu are cine să mi le recolteze, că omul, oricât l-ai pune pe o mașină de performanță, până nu interacționezi cu el, până nu stai de vorbă…”, spune dr. Georgeta Hanganu, director Centrul de Transfuzii Sangvine Ploiești.
Dr. Nicoleta Căluțoiu, director CTS Gorj: Nu avem nici ambulanță
La Târgu Jiu, nu există nici măcar o ambulanță a centrului, iar lucrătorii se plâng că nu pot merge să facă o caravană mobilă pentru a spori numărul de donatori.
“Noi trebuie să ne deschidem către donatori, nu să stăm să aşteptăm să vină donatorul la noi. La noi e o particularitate: avem Târgu Jiu ca un satelit faţă de celelalte oraşe miniere, depărtate. Oamenii nu au bani pentru transport. Punctual, sunt convinsă că am putea creşte colecta”, spune dr. Nicoleta Căluțoiu, director CTS Gorj.
“Avem nevoie, în primul rând, de personal, de investiții în clădire, ambele pentru un confort mai bun al donatorului. Și de ceva cu care să pot pleca în afara centrului. În Elveția, de pildă, 50% de donări vin din colectă mobilă. Eu nu am nici măcar o autosanitară în momentul de față”, adaugă aceasta.
Clădirea Centrului de Transfuzii București riscă prăbușirea
“Se recomandă ca clădirile aparținând cel puțin structurilor cele mai strategice (INHT, CT București și cele opt CT regionale propuse) să fie renovate de urgență. Ar fi oportună și economică pe termen lung găsirea unei locații complet noi, calitative și cantitativ adecvate pentru INHT și CT București”, arată raportul de audit al Comisiei Europene.
Practic, centrele de transfuzie sunt clădiri vitale, trebuie să stea în picioare la cutremure tocmai ca să deservească nevoile de după dezastru. Dar sunt printre primele care vor cădea!
Centrul de Transfuzii Sangvine București, care furnizează sânge pentru 60 de spitale și găzduiește deja cele mai performante echipamente din rețeaua de transfuzii, funcționează într-o clădire cu bulină roșie.
A fost proiectat în 1940, ca bloc de locuințe, iar la expertiza din 1991 s-a constatat că nu se ținuse cont de normele de protecție antiseismică.
La un cutremur ca acela din 77, clădirea riscă prăbușirea, iar capacitatea de a procesa cantitatea de sânge de care sistemul medical ar avea nevoie într-un astfel de dezastru ar fi sever compromisă.
Până acum, renovarea ei nu a fost cuprinsă în niciun plan de investiții, însă managerul INHT vorbește despre construcția unei noi clădiri.
Oficial, INHT invocă nevoia de a fi la curent cu “progresul tehnologic”
În ceea ce privește licitația, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a analizat o parte din plângerile firmelor și a decis, la începutul lunii august, să anuleze procedura inițiată pentru cel de-al doilea lot.
Consiliul nu a analizat însă și prevederile acuzate a fi cu dedicație, ci s-a ocupat doar de felul în care au fost grupate echipamentele.
Asta înseamnă că institutul urmează să organizeze o nouă licitație doar pe echipamentele din acest lot, dar luate separat, unul câte unul, pentru a permite oricărei firme să participe la procedură.
La acuzațiile firmelor contestatare, referitoare la favorizarea unor producători, INHT a răspuns: “Specificațiile tehnice au fost stabilite în mod obiectiv, pentru a satisface necesitățile autorităților contractante și pentru a fi la curent cu evoluția tehnologică în domeniul tehnico-medical. (..) Specificațiile tehnice au fost elaborate exclusiv în funcție de necesitățile autorității contractante și de progresul tehnologic în domeniu”.
Cu toate astea, în cazul echipamentului de serologie virală, INHT acceptă, în cele din urmă, să reformuleze caietul de sarcini și să ceară o capacitate de lucru de minimum 300 de teste pe oră. Numărul de echipamente ce se intenționează a fi achiziționate rămâne neschimbat.
Libertatea a încercat să obțină poziții oficiale de la firmele contestatare, cât și de la compania Abbott România, însă ziarul nu a primit niciun răspuns.
De asemenea, Libertatea a solicitat INHT o serie de informații despre criteriile avute în vedere la întocmirea caietului de sarcini, dar până la publicarea acestui material, nu am primit aceste informații.