Manageriatul genocidului

Ca sa fii acuzat de un miting de vreo 1.500 de medici, farmacisti si bolnavi ca esti vinovat de genocid, ca sa iei usor incriminarea unui presedinte de Camera a medicilor ca te faci vinovat de moartea unor pacienti, care n-au avut medicamente si sa dai o replica din varful buzelor, ca doctorita Daniela Bartos, ca, „daca se crede cineva mai bun, iti dai demisia, sa vina altul sa se descurce”, trebuie sa te crezi infailibil. Ministrul sanatatii si de curand subalternul sau si, totodata, nefiresc, presedintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, Eugeniu Turlea, chiar asa se si considera. De ani buni sunt managerii unui sistem care se prabuseste, tarand in groapa bolnavii, fie ca sunt in spitale, fie ca se prabusesc pe strazi alergand dupa un medicament compensat. Banii asiguratilor, scosi din buzunarele patronilor si salariatilor, sunt cheltuiti dupa criterii abuzive, sunt risipiti inclusiv de directorii unor spitale, sunt incasati pe fata, dar distribuiti cetos, daca nu chiar deturnati, in spatele usilor inchise. Nu sunt fonduri bugetare de stat, sunt bani care provin direct de la comunitate si trebuie sa se intoarca integral la aceasta. Nimeni – nici CNAS, nici Ministerul Sanatatii, nici Curtea de Conturi – nu da publicitatii un raport detaliat despre cum se cheltuiesc banii fara care oamenii, iata, mor cu zile. Se afla, in schimb, despre ridicarea unor sedii somptuoase, despre achitizitii de mobilier luxos, limuzine si birotica ultraperformanta. Explicabila, in context, infailibilitatea afisata de manageri acuzati pana si de genocid.

Urmărește-ne pe Google News