“Tati, vreau ou Kinder!”, “Mami, ia-mi chipsuri şi jeleuri!”. Aşa sună rugăminţile copiilor care merg cu părinţii la supermarket. Indiferent de cum arată lista de cumpărături stabilită cu stricteţe de acasă, cei mici reuşesc de fiecare dată să o dea peste cap. Ce se întâmplă însă cu bugetul unei familii, din Capitală, formate din nici mai mult, nici mai puţin decât… 14 suflete? Libertatea i-a însoţit la cumpărături pe soţii Zainea, care au 12 copii, cu vârste cuprinse între patru şi 18 ani.
“De obicei cumpăr un bax cu 20 de kilograme de banane, dar aici văd că nu dau decât în cantităţi mici. O să iau mâine din altă parte…”, spune Fănel, capul familiei, la intrarea în supermarket, în timp ce-şi aruncă ochii pe lista unde sunt înşiruite “urgenţele”. Se caută în buzunare după fise, ia două cărucioare şi începe… organizarea: “Iosua, ia-o pe Debora şi fugiţi după patru găletuşe cu smântână, iar la întoarcere căutaţi iaurt d-ăla cu căpşuni, de care v-a plăcut data trecută! David, tu cântăreşte nişte mere, iar tu, Noe, adu cinci pachete de unt. Poţi, da? Lidia, tu du-te după săpun şi după dero, iar eu plec să iau pâine, carne şi cartofi. Emanuel, las lista la tine. Uită-te ce mai trebuie. Ne vedem în zece minute în capăt, la legume!”.
Părinţii negociază cu cei mici la raionul de dulciuri
Fiecare porneşte pe unde a fost trimis, iar cei care n-au avut sarcini precise se opresc să aleagă cereale pentru micul dejun. Cu mult înainte să treacă cele 10 minute, copiii iau cu asalt raionul de dulciuri. Nebunia se opreşte abia când îi găseşte tatăl lor şi începe negocierile: “Câte o ciocolată şi câte o pungă de chipsuri fiecare. Rebeca, ia un pachet d-ăla mare de biscuiţi cu cremă, ca să ajungă pentru fiecare!”.
În drum spre casă, Lidia Zainea, mama copiilor, mai adaugă în căruţ ce îşi aminteşte că îi mai trebuie. Nota finală de plată: 614,96 lei. “Un pumn de bani! Şi când mă gândesc că toate astea nu ajung nici pentru trei zile…”, zice, ca pentru ea, Lidia. Fănel o aude şi nu se poate abţine să nu o completeze, însă într- o notă mult mai optimistă: “De-o viaţă suntem aşa: la extreme. Acum avem de toate, acum… suntem la limită. Dar are tata grijă să nu vă lipsească nimic!”