21 comentariiIndicatorii de foame sunt doar o parte din motivul pentru care oamenii aleg să mănânce, explică cercetătorul Alex Johnson, profesor asociat la Michigan State University, într-o analiză publicată pe site-ul de știință The Conversation. Așadar, cum decid oamenii când să mănânce?
Mâncatul cu ochii
Indicii vizuali legați de alimente pot modela comportamentele alimentare atât la oameni, cât și la animale. De exemplu, este suficient să învelim alimente într-un ambalaj McDonalds pentru a spori preferințele de gust, notează sursa citată.
De fapt, o serie întreagă de stimuli senzoriali – zgomote, mirosuri și texturi – pot fi asociați cu consecințele plăcute ale alimentației și pot influența deciziile legate de consum, explică cercetătorul. Acesta este motivul pentru care reclamele ne pot influența decizia de a consuma anumite alimente și, uneori, de a ne răsfăța.
Dincolo de stimulii din lumea exterioară există, desigur, semnalele interne, numite și indici interoceptivi, care includ senzația de foame și de sațietate care emană din tractul gastrointestinal.
Nu este nicio surpriză faptul că ele ajută la stabilirea momentului în care trebuie să mâncăm, dar rolul pe care îl joacă aceste semnale este mai profund decât ne-am aștepta, scrie The Conversation.
Aveți încredere în instinct
Pentru a examina modul în care stările interoceptive modelează comportamentele alimentare, cercetătorii au antrenat șobolanii de laborator să asocieze senzația de foame sau de sațietate cu faptul că primesc sau nu mâncare. Ei au făcut acest lucru dându-le mâncare șobolanilor doar atunci când le era foame sau, dimpotrivă, erau sătui, astfel încât șobolanii au fost forțați să recunoască aceste indicii interne pentru a calcula dacă vor avea sau nu mâncare la dispoziție.
Dacă un șobolan este antrenat să se aștepte la hrană doar atunci când îi este foame, acesta va evita, în general, zona în care este disponibilă hrana atunci când se simte sătul, deoarece nu se așteaptă să fie hrănit.
Cu toate acestea, atunci când șobolanilor li s-a injectat un hormon care declanșează foamea, numit grelină, aceștia s-au apropiat mai des de locul de livrare a hranei.
Acest lucru sugerează că șobolanii au folosit această stare artificială de foame ca un indiciu interoceptiv pentru a prezice livrarea de hrană și, ulterior, s-au comportat ca și cum ar fi așteptat mâncare.
Stările interoceptive sunt suficiente pentru a modela comportamentele alimentare chiar și în absența unor indicii senzoriale externe. Un exemplu izbitor provine de la șoarecii care au fost modificați genetic pentru a nu putea simți gustul alimentelor, dar care, cu toate acestea, manifestă preferințe pentru anumite alimente exclusiv în funcție de conținutul caloric. Cu alte cuvinte, rozătoarele pot folosi indicii interne pentru a-și modela procesul de luare a deciziilor legate de alimentație, inclusiv când și unde să mănânce și ce alimente preferă.
Aceste constatări sugerează, de asemenea, că senzația de foame și detectarea nutrienților nu se limitează la stomac, explică cercetătorul. Ele implică, de asemenea, zone ale creierului importante pentru reglare și homeostazie, cum ar fi hipotalamusul lateral, precum și centre ale creierului implicate în învățare și memorie, cum ar fi hipocampul.
Ce se întâmplă în nervul vag
Axa intestin-creier sau conexiunea biochimică dintre intestin și creier modelează comportamentele de hrănire în multe feluri. Unul dintre ele implică nervul vag, un nerv cranian care ajută la controlul tractului digestiv, printre altele.
Nervul vag comunică rapid informații despre nutrienți către creier. Activarea nervului vag poate induce o stare de plăcere, astfel încât șoarecii vor efectua în mod voluntar un comportament. Este important că șoarecii învață, de asemenea, să prefere alimentele și locurile în care a avut loc stimularea nervului vag.
Nervul vag joacă un rol esențial nu numai în comunicarea semnalelor digestive, ci și a unei serii de alte semnale interoceptive care pot afecta modul în care ne simțim și ne comportăm, potrivit sursei citate.
La oameni, stimularea nervului vag poate îmbunătăți învățarea și memoria și poate fi utilizată pentru a trata depresia majoră, mai scrie cercetătorul.
Beneficiile conștientizării interoceptive
Capacitatea corpului de a utiliza atât semnale externe, cât și interne pentru a regla modul în care învățăm și luăm decizii cu privire la hrană evidențiază procesele impresionante implicate în modul în care ne reglăm nevoile energetice, notează The Conversation.
O conștientizare interoceptivă deficitară este asociată cu o serie de comportamente disfuncționale de alimentație, cum ar fi tulburările de alimentație.
De exemplu, anorexia poate rezulta atunci când semnalele interoceptive, cum ar fi senzația de foame, nu reușesc să declanșeze motivația de a mânca. Alternativ, incapacitatea de a utiliza senzația de sațietate pentru a atenua consecințele recompensatoare și plăcute ale consumului de alimente gustoase ar putea duce la o alimentație compulsivă.
Excesul de sărbători
Așadar, semnalele interoceptive joacă un rol important în reglarea tiparelor zilnice de alimentație. În timpul sărbătorilor, mulți factori de stres din lumea exterioară înconjoară alimentația, cum ar fi: programul aglomerat, presiunile de a consuma mai multă mâncare, dar și sentimentele de vinovăție atunci când se face exces.
În această perioadă este deosebit de important să cultivăm o legătură puternică cu semnalele noastre interoceptive, sfătuiește cercetătorul în neuroștiință.
„În loc să vă fixați asupra factorilor externi și să puneți condiții asupra comportamentului dvs. alimentar, bucurați-vă de moment, savurați în mod deliberat fiecare îmbucătură și oferiți timp ca semnalele dvs. interoceptive să funcționeze în rolul pentru care sunt concepute”, spune Alex Johnson, cercetător în neuroștiințe.