Manuscrisul Voynich, nedescifrat de peste jumătate de secol

Manuscrisul Voynich este, în fapt, o carte cu 240 de pagini, cu o scriitură de mână îngrijită, fără ştersături ori tăieturi, într-o limbă necunoscută. Are şi o mulţime de desene – executate cu mai puţină strădanie decât în cazul scriiturii – reprezentând oameni, animale, plante ori planete. Nu se ştie cine este autorul, nici de când datează cu exactitate acest manuscris. De-a lungul vremii, cei care l-au studiat i-au numit ca posibili autori pe călugărul franciscan Roger Bacon (1214 – 1294), pe John Dee (1527 – 1608), astrolog şi alchimist aflat în slujba reginei Elisabeta I a Angliei, ba chiar şi pe genialul Leonardo da Vinci (1452 – 1519). Datarea cu carbon, efectuată recent, a infirmat toate cele trei ipoteze. S-a ajuns la concluzia că manuscrisul a fost creat între anii 1404 şi 1438, perioadă în care nici unul dintre cei trei nu trăia.
Nu are semne de punctuaţie, iar desenele sunt foarte bizare
 
Manuscrisul a fost găsit în anul 1912 într-o mănăstire iezuită de lângă Roma şi cam tot de atunci experţi de top din toată lumea se chinuiesc să-l descifreze. Iniţial, s-a crezut că va fi floare la ureche spargerea codului în care e scris. Apoi, cercetătorii şi-au dat seama că, deşi textul e format din cuvinte ce se repetă, iar alfabetul pare familiar, amestecul de litere latine, cifre arabe, semne runice şi simboluri alchimice îngreunează teribil – dacă nu face chiar imposibilă – găsirea cheii în care a fost redactat manuscrisul. Specialiştii au descoperit cu stupoare şi alte bizarerii: nici unul dintre cuvinte nu are mai puţin de 3 litere sau mai mult de 10 (lucru neîntâlnit în nici o limbă de pe glob), textul e complet lipsit de semne de punctuaţie şi… pare scris de două persoane, nu de una, în două sisteme distincte. După stabilirea acestui din urmă fapt, manuscrisul a fost împărţit în două, dar nici aşa paleografii (specialişti în descifrarea textelor vechi şi stabilirea autenticităţii acestora – n.r.) nu au reuşit să-i dea de cap. Inclusiv experţii care au descifrat celebrul cod “Enigma”, folosit de nazişti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-au declarat învinşi. Desenele din carte sunt la fel de bizare ca scrierea, neuşurând în vreun fel sarcina specialiştilor: plante care nu se găsesc pe Pământ, figuri feminine ce se scaldă goale în bazine care au forma organelor interne umane, ba chiar şi schiţe ce par reprezentări ale unor constelaţii necunoscute nouă.
Text alchimic, manual de medicină sau… moştenire extraterestră?
Multă vreme s-a crezut că este vorba despre un document alchimic, în sprijinul acestei teorii venind şi scrisoarea găsită de Voynich în paginile cărţii, o scrisoare datată 19 august 1666 şi adresată de un oarecare Joannes Marcus Marci unui ilustru lingvist al vremii respective, Athanasius Kircher. Marci scrie că renunţă la manuscris în favoarea lui Kircher, după ce şi-a dedicat zadarnic viaţa încercării de a descifra misterioasa scriere. Mai menţionează că documentul e posibil să fi fost realizat de Roger Bacon şi că a fost cumpărat cu 6.000 de ducaţi de regele Rudolf al II-lea de Habsburg (1552 – 1612), care sperase că în paginile sale s-ar afla secretul transformării metalelor comune în aur. Cum în însemnările de la curtea regelui Rudolf există menţiunea achiziţionării unui astfel de document, specialiştii au concluzionat la unison că scrisoarea este autentică. De la Kircher, şi el neputincios în decodarea manuscrisului, cartea a ajuns în grija călugărilor iezuiţi, care l-au pus bine în arhiva de unde l-a “cules” Voynich în 1912.
În afară de teoria conform căreia ar fi un text alchimic, pasionaţii de criptologie au înaintat şi ipoteza conform căreia ar putea fi un manual de medicină timpurie, unul de metafizică şi magie sau… chiar un manual cu instrucţiuni lăsat omenirii de către o rasă extraterestră. Însă specialiştii, aşa cum iau în calcul posibilitatea de a avea în faţă o lucrare genială, nu exclud nici posibilitatea ca aceasta să fie un nonsens, o farsă menită să-i prostească pe colecţionarii dispuşi să plătească bani grei pe cărţi rare.

Un botanist american susţine că ar fi originar din Mexic

Un singur cercetător, botanistul american Arthur Tucker, de la Universitatea Delaware, s-a hazardat în a afirma, anul trecut, că ar fi identificat câteva plante din carte şi că ar avea o teorie plauzibilă despre limba în care ar fi scris, însă în mediul academic declaraţiile lui au rămas fără ecou. Spre deosebire de majoritatea cercetătorilor, care au plecat de la premisa că Voynich este o creaţie europeană, Tucker crede că manuscrisul ar putea avea ca origine Mexicul şi ar fi scris în azteca veche din Nahuatl, limbă dispărută în secolul al 16-lea, după cucerirea Mexicului de către spanioli.
Totodată, Tucker susţine că 37 din cele 303 plante reprezentate în misterioasa carte ar fi crescut, în secolele 15-16, în Mexic. Pe una dintre ele chiar ar fi descoperit-o într-un codex din anul 1552. Alain Touwaide, specialist în istoria plantelor la Institutul Smithsonian din Washington, şi Gordon Rugg, de la Universitatea Keele, din Marea Britanie, au declarat că Tucker ar trebui să-şi domolească puţin entuziasmul, întrucât plantele despre care vorbeşte doar seamănă între ele, nu sunt identice, aşadar, posibilitatea ca el să fi descoperit cu adevărat cheia cu care poate fi decodificat manuscrisul Voynich este foarte mică.

Urmărește-ne pe Google News