Născut în Lomas de Zamora, un cartier sărac din orașul Villa Fiorito, aflat la 40 de kilometri de Buenos Aires, Diego Armando Maradona s-a raportat tot timpul la originile sale modeste.
A fost mereu un purtător de cuvânt al stângii politice și al liderilor de stânga din țările sud-americane, inclusiv al celor aflați în fruntea unor regimuri autoritare. Totul, în lupta cu „imperialismul”.
Pe umăr, Maradona avea tatuată imaginea lui Che Guevara, unul dintre conducătorii revoluției din Cuba. Pe picior avea un alt tatuaj, cu figura lui Fidel Castro, un alt admirator și apropiat al fotbalistului, pe care l-a și ajutat la un moment dat să treacă peste dependența de cocaină.
Fostul lider cubanez îl considera pe fotbalist un prieten personal și un prieten al Cubei. Sentimentele lui Castro erau împărtășite de Maradona, care și-a dedicat autobiografia, „El Diego”, lui Castro și poporului cubanez.
La moartea lui Castro, Maradona a mărturisit că acesta i-a fost ca un tată.
„A murit un prieten, cineva care m-a susținut enorm în Cuba. A fost un mare sfătuitor. Sunt incredibil de trist, Fidel a fost ca un al doilea tată pentru mine”, declara Maradona după moartea lui Fidel Castro, în 2016.
Maradona a susținut vehement guvernul socialist din Venezuela și a fost un bun prieten al fostului președinte Hugo Chavez.
„Cred în Chavez. Sunt un Chavista. Tot ce face Fidel, tot ce face Chavez, pentru mine este bun”, spunea Maradona în 2007.
El l-a susținut și pe succesorul lui Chavez la conducerea Venezuelei, Nicolas Maduro, participând chiar la unele evenimente de campanie. A rămas alături de Maduro până în ultimul moment, ignorând, în numele „revoluției”, excesele autoritare ale acestuia.
A fost în același timp un susținător al lui Evo Morales, fostul lider bolivian, și al lui Lula da Silva, fostul președintele brazilian, cu care s-a și întâlnit.
Critici pentru Biserică, atac la adresa lui Bush
În 2000, Maradona a povestit ziariștilor cât de supărat a fost după o întâlnire cu Papa Ioan Paul al II-lea, la Vatican.
„Da, m-am certat cu papa pentru că am fost la Vatican și am văzut acoperișurile alea aurite. Și apoi îl aud pe papă că este îngrijorat de soarta copiilor săraci. Și? Fă ceva! Vinde acoperișurile!”, a spus Maradona.
De ce a vorbit? De ce a fost așa de supărat?
„Sunt vocea oamenilor care nu au o voce. O mulțime de oameni simt că îi reprezint deoarece am un microfon în față, iar ei nu au așa ceva”, a spus Maradona, potrivit BBC.
Fotbalistul a spus că vizita la Vatican l-a făcut să se îndepărteze de Biserică. S-a apropiat iarăși, după ce la Vatican a ajuns cardinalul argentinian Jorge Mario Bergoglio – Papa Francisc.
Nu în ultimul rând, Maradona a fost un critic al Americii și al lui George W. Bush în special. În 2005, în timpul unei vizite a lui Bush în Argentina, Maradona a fost cel care a condus protestele față de fostul președinte american.
„Ne-a făcut foarte mult rău. Din punctul meu de vedere, este un ucigaș. Se uită de sus la noi și ne calcă în picioare”, a zis Maradona, care s-a aflat în mijlocul unui protest cu mii de oameni, el însuși îmbrăcat cu un tricou cu inscripția: „Opriți-l pe Bush”.
Fenomenul Maradona a fost eroul unui film regizat de sârbul Emir Kusturica.
Iar portretul pe care chiar Kusturica i l-a făcut este evocator pentru felul în care a fost văzut Maradona, întotdeauna mai mult decât un fotbalist de geniu.
„M-am întrebat: Cine este acest om? Cine este acest magician al fotbalului, această victimă a cocainei care a scăpat de dependență? Dacă Andy Warhol ar fi fost în viață, cu siguranță l-ar fi pus pe Maradona alături de Marilyn Monroe și Mao Tse-Tung. Sunt convins că dacă nu ar fi fost fotbalist, ar fi devenit un revoluționar”, a spus Kusturica.