Comentează„Crima este clară. Adevărul, nu.” E sloganul unui film – „Viaţa lui David Gale” – care vorbeşte despre sacrificiul suprem adus, ca probă, de un adversar al pedepsei cu moartea. Şi despre erorile judiciare care se întâmplă pretutindeni în lume.
România nu are o filmografie bogată pe acest subiect, în schimb, cazurile în care oameni au fost închiși pe nedrept pentru crime s-au tot acumulat de-a lungul timpului.
Iată trei dosare în care justiția din țara noastră a ținut în spatele gratiilor oameni inocenți:
● 1 an şi jumătate a fost Romică Chiperi arestat preventiv, înainte de a fi inocentat.
● 10 ani a executat în penitenciar Viorica Vişan, o femeie cu patru copii din Prahova, pentru o crimă comisă de fiul ei.
● 1 an şi două luni a fost închis Laszlo Kristof, trimis în judecată pentru omor, după ce portofelul victimei a fost găsit în bagajul cu care el venise în arest.
1. Cazul Chiperi – Mobilul crimei: un pachet de ţigări
Romică Chiperi şi cel pe care s-a spus că l-a ucis s-au cunoscut în faţa unui bar din Hârlău (Iaşi). Era o seară de marţi, 14 martie 2000. Victima, Gheorghe P., era împreună cu un bărbat, rămas neidentificat. Au intrat toţi trei în bar, unde au băut şi au fumat, iar la ora 20:30 au fost văzuţi plecând.
A doua zi, Gheorghe P. a fost găsit mort pe câmp, nu departe de bar. Fusese înjunghiat, cu mai multe lovituri de cuţit, iar Chiperi a fost acuzat că a comis crima pentru a fura pachetul de ţigări „Plai” al victimei.
Anchetatorii şi-au bazat acuzaţiile pe timing-ul derulării faptelor şi pe un fir de păr.
Prima expertiză: firul de păr e al lui Chiperi
Un martor spune că, în seara crimei, s-a întâlnit pe poteca de pe acel câmp cu doi bărbaţi, iar unul dintre ei semăna cu Chiperi. Era ora 20:45. Legiştii au stabilit că decesul victimei a survenit între orele 21:00 şi 23:00, iar Chiperi a fost văzut intrând în alt bar, aflat la 650 m de locul crimei, la ora 21:15. Avusese timp să comită fapta, au conchis anchetatorii.
În sprijinul teoriei lor a venit analiza unui fir de păr, lung de 16 mm, descoperit într-o tăietură de la mâna stângă a victimei. În octombrie 2002, IML Craiova a stabilit, prin expertiză genetică, că firul de păr îi aparţine lui Romică Chiperi.
Bărbatul de 33 de ani a fost arestat preventiv şi a rămas în spatele gratiilor timp de 17 luni. În martie 2005, Tribunalul Iaşi l-a condamnat la 22 de ani de închisoare, iar apoi Curtea de Apel i-a redus pedeapsa la 18 ani.
INML răstoarnă toată acuzarea
În timpul procesului, Chiperi a cerut o contraexpertiză la INML, dar cei de la Craiova au spus că firul de păr „s-a distrus în procesul de prelucrare”. Judecătorii au acceptat răspunsul, dar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), în 2006, a trimis dosarul spre rejudecare, pentru a fi lămurită problema expertizei genetice.
Abia în 2009, INML a finalizat raportul care dezvăluia că profilul ADN al lui Chiperi e diferit de profilul ADN ce îi fusese stabilit de IML Craiova, iar caracterele genetice din acest profil real „nu se regăsesc evidențiate între caracterele genetice raportate de I.M.L. Craiova pentru proba judiciară «fir de păr»”. Cu alte cuvinte, expertiza iniţială nu fusese corect făcută, iar proba zdrobitoare a acuzării a devenit motiv de achitare.
Procesul s-a încheiat în 2011, după opt ani de calvar pentru Chiperi. El a dat statul român în judecată, cerând 1 milion de euro daune morale. „17 luni de arest preventiv e o perioadă foarte îndelungată, care afectează foarte serios şi grav orice psihic uman, atunci când omul respectiv se știe nevinovat”, a spus Chiperi.
Tribunalul Bucureşti i-a aprobat despăgubiri de 10.000 de euro, iar Curtea de Apel Bucureşti a menţinut decizia.
2. Cazul Kristof – Portofelul victimei ucise, în bagajul din arest
Laszlo Kristof avea 32 de ani când a fost acuzat că a intrat în casă peste o bătrână pe care a violat-o şi apoi a omorât-o. A fost închis 14 luni, deşi el a negat săvârşirea faptei, iar probele care îl incriminau erau subţiri şi indirecte. La capătul unui proces ce a durat cinci ani, Kristof a fost achitat definitiv.
Crima s-a petrecut în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 2009, în satul Inlăceni din Harghita. Victima, o femeie de 93 de ani, a fost bătută, agresată sexual şi ucisă prin sugrumare. La plecare, criminalul a sustras, dintr-un sertar, un portmoneu în care erau 10 lei.
După doar câteva zile, Laszlo Kristof a devenit suspectul de serviciu. Avea cazier, iar în trecut, el mai fusese cercetat într-un caz de viol asupra unei femei de 73 de ani. Toată piramida probelor a fost construită în acuzarea lui. Abia în ianuarie 2014, după ce a ÎCCJ a cerut rejudecarea cazului, Curtea de Apel Târgu Mureş a demontat tot acest eşafodaj:
● Principala probă a acuzării a fost recunoaşterea faptei, făcută de Kristof în ziua când a fost arestat (ulterior, el a retractat declaraţia). Dar el a fost audiat în limba română, deși repeta că nu cunoaște și nu înțelege limba, au subliniat, în decizia de achitare, judecătorii de la Curtea de Apel Târgu Mureş. În plus, el susţine că a fost bătut ca să recunoască, iar instanţa, observând că în fișa medicală pentru deținuți de la acea dată apar menţionate nişte contuzii, spune că „par credibile afirmațiile lui”.
● Portmoneul despre care fiica victimei spune că a dispărut în noaptea crimei a fost găsit chiar în bagajul cu care Kristof a fost adus la sediul IPJ Harghita, în ziua arestării lui. El a susţinut că nu ştie ce caută acel obiect printre lucrurile lui. Iar judecătorii pun sub semnul întrebării descoperirea poliţiştilor, reproşând că nu s-a făcut nicio percheziţie la locuinţa inculpatului şi că au permis ca bagajul cu care Kristof a venit în arest „să fie manipulat și de alte persoane decât inculpatul, până la verificarea lui”.
● Kristof lucra ca paznic la un gater din satul Isla (Mureș). Acolo şi locuia, într-o baracă, la 45 km de satul în care s-a petrecut crima, dar anchetatorii, care spun că „distanța dintre cele localități poate fi parcursă relativ ușor”, au găsit două femeie care susţineau că l-ar fi văzut pe bărbat prin Inlăceni, una – în seara crimei, iar cealaltă – a doua zi, dis-de-dimineaţă. La proces, martorele au declarat că nu mai sunt sigure că el era, iar Curtea de Apel Târgu Mureş a pus sub semnul îndoielii faptul că femeile l-ar fi putut recunoaşte pe Kristof, având în vedere că întâlnirea cu străinul de pe străzile satului a durat câteva secunde, în întunericul nopţii.
● Un alt martor a declarat, în anchetă, că, la câteva zile după crimă, Kristof ar fi ars în sobă nişte haine şi o pereche de încălțări. Dar anchetatorii, care nu au percheziționat niciodată baraca în care a locuit acuzatul, „nu s-au preocupat dacă și unde a aruncat cenușa din sobă și nu au luat probe de cenușă pentru a fi supuse expertizei criminalistice”, subliniază judecătorii.
● Laszlo Kristof avea cazier şi mai fusese suspect într-un caz de viol, au acuzat anchetatorii, dar „întreaga lui antecedență se concentrează pe infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu și nu îl plasează în sfera ilicitului penal caracterizat de violență fizică extremă”, se precizează în motivarea Curții de Apel Târgu Mureş.
În dosar existau probe de care anchetatorii n-au mai ţinut seamă. Cele mai importante sunt urmele biologice ridicate de la locul crimei; în niciuna nu s-a regăsit profilul genetic al bărbatului trimis în judecată. Nici amprentele lui n-au fost descoperite în casa victimei, iar urma de încălțăminte fixată în curte n-a fost comparată cu încălțămintea purtată de Kristof la momentul prinderii lui, se subliniază în decizia de achitare a lui.
A cerut daune şi a fost amendat
Codul de Procedură Penală prevede „dreptul la repararea pagubei în caz de eroare judiciară”. După ce a fost achitat, Kristof a dat în judecată statul român, solicitând 4.000.000 de lei despăgubiri. A spus că a fost torturat fizic și psihic pentru a recunoaște crima şi că, după ce a fost eliberat din arest, a încercat de mai multe ori să se sinucidă.
„Comunitatea m-a etichetat drept criminal, iar până la achitarea definitivă nu am putut să mă angajez nicăieri, ca zugrav sau ca îngrijitor de animale. Am dus o viață grea și de multe ori nu aveam ce mânca, iar singura care mă ajuta, când putea, era sora mea”, le-a declarat Kristof judecătorilor.
Tribunalul Harghita i-a respins cererea de despăgubire, argumentând că „nicăieri, în decizia Curții de Apel (de achitare – n.r.), nu se reține că arestarea reclamantului a fost nelegală”. Curtea de Apel Târgu Mureş a menţinut verdictul, iar peste câteva luni, când Kristof a revenit cu solicitarea, l-a amendat cu 700 de lei, pentru rea-credință.
3. Cazul Vișan – A stat 10 ani în spatele gratiilor, pentru o crimă comisă de fiul ei
În 1994, Viorica Vişan avea 44 de ani şi era angajată cameristă la un hotel din Sinaia. Locuia cu familia în Comarnic, în aceeaşi curte cu soacra ei, Aurelia Vişan. Relaţiile dintre cele două femei erau tensionate, aşa că în 8 octombrie 1994, când bătrâna a dispărut fără urmă, toate privirile s-au îndreptat, bănuitoare, spre Viorica.
Ea le spunea celor care o întrebau că soacra ar fi plecat la nişte nepoţi, dar rudele au venit şi-au început să o caute, găsind-o pe Aurelia Vişan îngropată în curtea casei. Trupul era dezbrăcat şi plin de lovituri. A doua zi, pe 21 octombrie 1994, Viorica Vişan a fost arestată şi a recunoscut că a ucis-o pe bătrână. „Totul mi-a fost dictat de procuror”, avea să declare ea, peste ani, jurnaliştilor.
În procesul care a urmat, femeia şi-a retras declaraţia, dar judecătorii au apreciat că „motivaţia nu e temeinică şi convingătoare”. Tribunalul Prahova a condamnat-o la 16 ani de închisoare, iar decizia a fost menţinută de Curtea de Apel Ploieşti şi apoi de ÎCCJ.
Autodenunţul adevăratului criminal
Viorica Vişan era mamă a patru copii. Unul dintre fiii ei, Cristian, avea 19 ani şi fusese închis pentru mai multe furturi şi tâlhării. În 1995, din Penitenciarul Mărgineni, tânărul a trimis la IPJ Prahova o scrisoare în care spunea că el a comis crima, iar mama lui e închisă pe nedrept, dar autodenunţul a fost făcut pierdut de poliţişti.
Abia în 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a luat în considerare această nouă probă, iar ancheta a fost redeschisă. Cristian Vişan a povestit că şi-a ucis bunica în noaptea de 7/8 octombrie 1994, în urma unor certuri, lovind-o în cap cu o maşină de tocat, pe care apoi a aruncat-o în haznaua din curte. Acolo a fost găsită, zece ani mai târziu, arma crimei.
Există şi acum ipoteza că Viorica Vişan şi-a ajutat fiul să ascundă crima – a şters urmele de sânge din casă şi a spălat hainele victimei (găsite în bucătărie, unde erau puse la uscat) – şi că ea a recunoscut fapta pentru a-l scăpa pe el de puşcărie. Însă anchetatorii n-ar fi trebuit să se mulţumească doar cu mărturisirea ei şi nici să caute apoi doar „probele” care se potriveau în puzzle-ul acuzării.
1.000 de euro pentru 10 de ani de puşcărie
În septembrie 2005, Tribunalul Alba a admis cererea de revizuire şi a achitat-o pe Viorica Vişan. Fiul ei a fost condamnat la 15 ani de închisoare, pentru omor calificat.
Eliberată din Penitenciarul Târgşor după 10 ani de detenţie, femeia a plecat să muncească în Spania. Apoi, s-a întors în ţară şi a dat statul român în judecată, solicitând 5 milioane de euro daune morale. Dar în 2008, după ce Tribunalul Prahova aprobase, ca despăgubire, o rentă viageră lunară de 900 de lei, Curtea de Apel Ploieşti a stabilit că 1.000 de euro sunt de ajuns.
În 2017, Viorica Vişan a reuşit să obţină de la judecători aprobarea ca acei 10 ani petrecuţi pe nedrept în spatele gratiilor să-i fie luaţi în calcul la stabilirea stagiului de cotizare în sistemul public de pensii.
Foto: 123rf