Numai în basme, prinţul şi prinţesa se căsătoresc şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. În realitate, multe dintre capetele încoronate se trezesc prinse într-un mariaj nefericit sau în care pasiunea s-a stins la scurt timp după nuntă, ca un foc de paie. A fost şi cazul ţarului Petru I al Rusiei, care şi-ar fi luat, conform istoricului Leonid Nikolaevici Maikov, amantă. Şi nu orice amantă, ci pe Maria Cantemir, fiica domnitorului exilat al Moldovei Dimitrie Cantemir, o tânără extrem de frumoasă, educată şi inteligentă. Există puţine informaţii despre iubirea interzisă dintre Petru cel Mare şi prinţesă, lucru care- i face pe mulţi să pună sub semnul întrebării acest amantlâc.
Pe de altă parte însă, seriozitatea istoricului care a pus pe hârtie povestea e o garanţie a faptului întâmplat. Maikov a fost un intelectual apreciat în Rusia secolului al XIX-lea, pasionat în special de perioada medievală şi, cum reiese din textele sale, fascinat de ilustra familie Cantemir, care, după exilarea lui Dimitrie Cantemir, a trăit în Rusia.
Înfrânt de turci la Stănileşti, în iulie 1711, Dimitrie Cantemir (n. 1673 – d. 1723), domnitor al Moldovei, a fost silit să se retragă în Rusia, la protectorul său, ţarul Petru cel Mare (n. 1672 – d. 1725), împreună cu vreo 4.000 de moldoveni – oşteni şi curteni.
Domnitorul nu ştia că merge într-un exil fără întoarcere împreună cu familia lui şi cu cei care l-au urmat. Pe-atunci, era căsătorit deja de 11 ani cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra (n. 1683 – d. 1713), şi aveau împreună şase copii: Maria (n. 1700 – d. 1754), Smaragda (n. 1701 – d. 1720), Matei (n. 1703 – d. 1771), Constantin (n. 1705 – d. 1747), Şerban (n. 1706 – d. 1780) şi Antioh (n. 1708 – d. 1744) Alaiul lui Dimitrie Cantemir s-a aşezat pe pământurile dăruite de Petru cel Mare, în Harkov, primul areal compact de zonă românească.
De acolo, fostul domnitor Cantemir şi familia sa mergeau des la Moscova, la curtea lui Petru. Dintre toţi copiii lui Cantemir, doi s-au făcut remarcaţi în ţara de adopţie, unul pentru inteligenţa sa, celălalt, pentru frumuseţe şi… din cauza unei legături amoroase controversate. În primul caz, este vorba despre Antioh, mezinul familiei, care a devenit un diplomat ilustru şi unul dintre întemeietorii clasicismului literar rusesc. În cel de-al doilea caz, e vorba despre Maria, fata cea mare a domnitorului.
Pe prinţesa Maria, educaţia primită, frumuseţea şi inteligenţa au făcut-o, în timp, unul dintre personajele feminine marcante ale Rusiei acelor vremuri. Despre ea, istoricul Leonid Nikolaevici Maikov spunea chiar că era “cea mai cultivată femeie din Rusia”.
Conform aceluiaşi istoric, în perioada festivităţilor din toamna şi iarna 1721-1722, dedicate încheierii păcii de la Nystadt, Maria Cantemir i-ar fi pus inima pe jar lui Petru cel Mare, iar între cei doi s-ar fi înfiripat o poveste de dragoste interzisă, ţarul fiind căsătorit. În scurt timp, însărcinată, Maria l-ar fi urmat pe Petru în Astrakhan, în 1722, unde ar fi fost constrânsă să avorteze în secret, sub supravegherea medicului Curţii. Pe această temă, istoricul Maikov a redactat un întreg studiu, pe care l-a publicat în 1897. Conform altor surse însă, prinţesa Maria nu ar fi făcut întrerupere de sarcină, ci ar fi dat naştere rodului iubirii dintre ea şi Petru I.
Băieţelul ar fi murit apoi, la doar câteva luni, otrăvit de oamenii de încredere ai împărătesei Ecaterina. Ţarina vedea în Maria o reală ameninţare, nu doar pentru că-şi croise drum în patul soţului ei, ci şi pentru că era preferata ruşilor. Supuşii lui Petru I o admirau pe prinţesa venită din Moldova, care atunci avea doar 23 de ani, pentru că era frumoasă, elegantă, sclipitor de inteligentă şi educată. Prin contrast, pe Ecaterina mulţi o considerau o ţărancă analfabetă, nedemnă de tronul Rusiei.
Moartea copilului ar fi afectat-o foarte mult pe Maria, care nu s-a căsătorit niciodată, deşi au existat mai mulţi preten-denţi. Frumoasa moldoveancă a fost bănuită că ar fi continuat relaţia cu ţarul şi după anul 1722. Dimitrie Cantemir spera ca ţarul să divorţeze de cea de-a doua soţie, Ecaterina, şi să o ia pe fiica lui de nevastă, dar acest fapt nu s-a întâmplat.
Fostul domnitor al Moldovei a murit în 1723, cinat de diabet. La doi ani după, s-a stins şi ţarul Petru cel Mare, iar Maria a fost obligată să plece de la Curte. S-a stabilit la Sankt Petersburg, oraş ridicat în timpul domniei lui Petru I, unde a găzduit un salon literar. A fost doamna de onoare a Marii Ducese Natalia, între anii 1727 şi 1728, şi a împărătesei Ana a Rusiei (1730-1731). În toată această perioadă, Maria a fost liantul între fraţii Cantemir, rămaşi pentru totdeauna sub protecţia familiei imperiale ruse.
A murit în 1754, la 54 de ani, într-un accident: caii, scăpaţi de sub control, au luat-o la fugă, iar frumoasa prinţesă a căzut din şaretă. Iubirea dintre Maria şi ţarul Petru I continuă să fie o enigmă, fiind contestată de mulţi specialişti. Cronicile oficiale consemnează faptul că ţarul o iubea mult pe Ecaterina, precum şi faptul că aceasta nu lua în seamă escapadele lui amoroase, care erau trecătoare.
De altfel, Ecaterina îl însoţea pretutindeni, chiar şi în campaniile militare. Pentru ea, Petru a renunţat la prima lui soţie, Evdokia. Alţi istorici susţin că în momentul în care a cunoscut-o pe Maria, ţarul Petru ar fi avut aproximativ 52 de ani, vârstă la care era deja foarte bolnav. Renunţase de multă vreme la petreceri, beţii şi amantlâcuri, iar pietrele de la vezica urinară îi dădeau mult de furcă.
Din bordel, pe tronul Rusiei
Petru cel Mare s-a căsătorit prima oară la 17 ani, cu Evdokia Lopuhina, o fată de 20 de ani. S-a despărţit de ea însă după ce a cunoscut-o pe Marta Skavronskaia, cea care avea să devină Ecaterina cea Mare, împărăteasa Rusiei.
O femeie cu o poveste interesantă şi extrem de controversată. Marta s-a născut în 1684, din părinţi polonezi, şi a fost o vreme servitoare la o fermă. După războiul ruso-suedez, s-a căsătorit cu un ofiţer suedez. Conform înscrisurilor lăsate de istorici, a ajuns apoi într-un bordel, ca prostituată, iar după câţiva ani, a virat la 180 de grade, intrând în serviciul bisericii. Când ruşii au cucerit Marienburg, Marta a început să lucreze pentru un mareşal rus, apoi a fost dusă la Moscova, unde a fost remarcată de Petru I.
Acesta s-a îndrăgostit imediat de frumoasa poloneză, devenită între timp Ecaterina. După separarea de prima soţie, ţarul s-a căsătorit în secret, în noiembrie 1707, la Sankt Petersburg, cu noua sa iubită, pe care a prezentat-o oficial ca ţarină abia în 1712, când cununia a fost celebrată în mod public. Încă de la început, Ecaterina a fost contestată de ruşii tradiţionalişti, pentru care lipsa educaţiei şi trecutul pătat nu făceau casă bună cu titlul de împărăteasă.
Dimitrie Cantemir, dat zălog turcilor de tatăl său la 15 ani
Dimitrie Cantemir s-a născut pe 26 octombrie 1673, la Silişteni, judeţul Fălciu – astăzi, comuna Dimitrie Cantemir, din judeţul Vaslui. Cel care avea să devină domn al Moldovei a fost luat ostatic la Constantinopol, la vârsta de 15 ani, ca zălog al tatălui său, domnitorul Moldovei, Constantin Cantemir, pe lângă Înalta Poartă. Avea să stea acolo 17 ani, timp în care şi-a desăvârşit cunoştinţele de istorie, filosofie, literatură, muzică, matematică şi limbi orientale. După moartea tatălui său, în martie 1693, a stat pe tronul Moldovei numai o lună, fiindcă Înalta Poartă nu l-a confirmat.
S-a întors la Constantinopol pentru a-şi continua studiile. A fost domn al Moldovei în perioada 1710-1711, apoi a luat drumul exilului. A stat în Rusia pentru tot restul vieţii. În 1714, Cantemir a devenit membru al Academiei din Berlin. Enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi scriitor, fostul domnitor şi-a adus o importantă contribuţie la cultura universală. În 1723, Dimitrie Cantemir a murit pe moşia sa din Harkov, Dimitrievka, şi a fost înmormântat în Rusia. Rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în ţară în anul 1935 şi au fost reînhumate în Biserica Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi.
Urmărește-ne pe Google News