Trista veste a fost anunțată de Cristina Sevilla, colega de trupă a Mariei. „Draga mea Maria, o artistă minunată, dar mai presus de toate prietena mea, ne-a părăsit azi. Nu pot decât să-ți mulțumesc pentru dragostea pe care am primit-o din partea ta”, a scris Cristina Sevilla pe Instagram.
Maria Mendiola a format grupul Baccara împreună cu o altă cântăreață, Mayte Mateos, în 1977, când amândouă erau dansatoare de flamenco care distrau turiștii pe insula Fuerteventura.
Au fost remarcate de un director al unei case de discuri, care le-a mijlocit un contract cu RCA Records în Marea Britanie, şi le-a oferit „Yes Sir, I Can Boogie” ca prim single.
Piesa disco, asemănătoare „Dont Leave Me This Way” a Thelmei Houston, a ajuns în fruntea topurilor în zece ţări europene, inclusiv în Regat. A fost vândută în 16 milioane de copii, mai mult decât reuşise orice grup feminin la acel moment.
Cu versiuni cântate de Sophie Ellis-Bextor, The Fratellis şi Goldfrapp, cântecul a revenit în atenţie toamna trecută, după ce a fost adoptat de naţionala de fotbal a Scoţiei ca imn neoficial pentru Euro 2020.
După „Yes Sir, I Can Boogie”, albumul „Baccara” a devenit un succes, iar single-ul „Sorry Im a Lady” a devenit un al hit al grupului, la începutul anului 1978.
În acelaşi an, cântăreţele au participat la Eurovision Sing Contest cu piesa „Parlez-Vous Français?”, reprezentând Luxemburgul. S-au clasat pe locul al şaptelea, după ce Izar Cohen (Israel) a câştigat cu „A-Ba-Ni-Bi”.
Baccara a mai lansat două albume, dar la jumătatea anilor 80 Mendiola şi Mateos au ales să nu mai colaboreze, lansând două versiuni ale grupului – Baccara şi New Baccara – care au înregistrat şi susţinut concerte separat.
Versiunea lui Mendiola, cu Marisa Pérez, a avut ceva mai mult succes, cu piese ca „Touch Me”, „Fantasy Boy” şi „Call Me Up”.
Marisa Pérez a renunţat după ce a fost diagnosticată cu artrită în 2008 şi a fost înlocuită cu Cristina Sevilla.
FOTO: Profimedia