Curtea de la Strasbourg a decis că în cazul lui Iancu nu a existat nicio încălcare a art. 6, alin 1 al Conveției Europene a Drepturilor Omului, care se referă la dreptul la un proces echitabil, indică sursa citată.

„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale
în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă
independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra
încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa”, spune
convenția.

Pentru ce a dat Marian Iancu în judecată România

Marian Iancu s-a plâns că judectorul Mihai Alexandru Mihalcea, de la Curtea de Apel București, ar fi fost părtinitor când a participat la condamnarea sa în dosarul RAFO-Carom, la 14 ani de închisoare, pentru că magistratul a fost și în completul care îl condamnase la 12 ani de închisoare pentru evaziune fiscală și spălare de bani, în alt dosar (RAFO).

De asemenea, Iancu s-a plâns la CEDO că, în iunie
2015, în dosarul Rafo, judecătorul Mihalcea l-ar fi supus la „tratament inuman”
scoțându-l din sala de judecată și reținându-l în spațiile de detenție ale
Curții de Apel București „într-o celulă insalubră, năpădită de gândaci, fără
ventilație, cu tavan puțin mai înalt de doi metri, fără mobilier și fără să i
se ofere apă sau hrană”.

CEDO a decis, însă, că „nu a existat nicio violare a
articolului 6, alin. 1 din Convenție”.

Pe 8 iunie 2015, Curtea de Apel București i-a condamnat definitiv pe Ovidiu Tender la 12 ani si 7 luni de inchisoare, și pe Marian Iancu la 14 ani de inchisoare, în dosarul Rafo-Carom, pentru înșelăciune și spălare de bani.

Pe 14 octombrie 2014, la Curtea de Apel București,
Marian Iancu mai fusese condamnat, tot definitiv, la 12 ani de închisoare, în
dosarul RAFO, pentru evaziune fiscală şi spălare de bani.

 
 

Urmărește-ne pe Google News