Victor Socaciu a murit luni, 27 decembrie, iar ieri sicriul cu trupul neînsuflețit a fost depus la Sala Palatului. Soția lui, Brândușa Simion, dar și fiul lui și al Marinei Almășan, au fost nedezlipiți la priveghi de Victor Socaciu. Deși declarase că nu știe dacă va merge să-și ia adio de la artistul folk, prezentatoarea TV a venit ieri la priveghi, unde a stat preț de câteva minute.
După ce a ajuns la Sala Palatului, Marina Almășan a postat pe una dintre rețelele de socializare un mesaj dureros. Vedeta nu a suportat să-și vadă fiul suferind și durerea lui a afectat-o foarte tare. De asemenea, fosta soție a lui Victor Socaciu a menționat că s-ar fi așteptat să vină mai mulți oameni să-și ia adio de la marele artist.
„Astăzi fiul meu a mai făcut un pas spre maturizare. Unul greu, al naibii de greu… Mă doare durerea lui, mai mult decât mă dor toate durerile lumii. Maturizarea a început, de fapt, cu 10 ani în urmă, când, copil fiind încă, a înțeles că viața adevărată nu-i numai o poveste și că un lucru frumos se poate sfărâma din vini care nu sunt ale lui… Am învățat atunci amândoi, împreună, că nu este nicidecum iubirea atât de «atotputernică», precum se spune. Și că granița dintre adevăr și minciună este uneori dureros de fragilă. La fel precum și cea dintre iubire și ură. Și a învățat, Victor al meu, că viața nu e numai «mama + tata» plus iubirea dintre ei, și că nu numai bunurile materiale îți pot fi furate, ci și oamenii dragi… Astăzi, Victor a trecut printr-unul din cele mai dificile momente din viața sa (mâine va fi unul și mai greu): și-a văzut părintele culcat, fără suflare, între flori, în vehiculul de lemn care-l va transporta spre Eternitate. Îi priveam, de aproape, pe amândoi, tată și fiu, aduși laolaltă pentru ultima oară de cea mai tristă întâmplare cu putință. Singura, de fapt, care ne poate despărți cu adevărat de cei dragi. Mi s-a strâns inima, ghicind furtuna din inima lui și mi-a fost ciudă că, dacă până acum am reușit să parez toate loviturile pe care soarta a încercat să i le dea copilului meu, de data aceasta nu am avut cum să-l ajut… E complicată maturizarea precoce, cea care nu ține de vârstă, ci de răsucirile nefaste ale vieții. Mi-aș dori să pot lua de pe umerii copilului meu această povară. Dar nu pot decât să-i fiu alături. Acum și până când îmi voi da, la rându-mi, ultima suflare. Și să-l asigur – deși el știe bine – că este copilul unei mari iubiri…
P.S. A fost dureroasă pustietatea pe care am găsit-o astăzi, la priveghi, în jurul artistului, în ziua când mă așteptam ca să-l sufoce mulțimea celor cărora li s-a dăruit…”, este mesajul scris de Marina Almășan pe Facebook.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro