Povestea militarului român Marius Cănuci, rănit într-un atac terorist care i-a ucis un coleg în Afganistan: “M-aș întoarce oricând acolo dacă medicii mi-ar da undă verde”

Când se referă la “trecut”, caporalul Marius Cănuci vorbește, în general, de misiuni cu grad ridicat de pericol la care a participat în teatrele de operațiuni, asumându-și riscurile, ca orice soldat.

Noi, militarii, vorbim mai puțin despre trecut și mai mult despre viitor. Viața trebuie să meargă înainte. Un atac terorist te marchează, nu ai cum să treci peste el ca și cum nu ar fi fost. E imposibil. Suntem oameni, nu mașini. Dar nu trebuie să rămâi blocat acolo, în trecut, ca într-o capcană a timpului. Nu face bine nimănui.

Cristian-Marius Cănuci, caporal:

În povestea vieții caporalului Marius Cănuci și-a făcut loc, însă, și un capitol aparte, scris acum șase ani în deșertul afgan. Acolo, Marius și cei cinci camarazi ai săi au fost prinși într-o capcană a teroriștilor. Blindatul de luptă cu care erau în patrulă în apropierea bazei din Kandahar a fost ținta unui atac sinucigaș cu o mașină-capcană, plină cu explozibil.  

“Cred că mi s-a pus un văl negru pe ochi și am leșinat câteva secunde, nu știu cât”

Recomandări

Lovitura de palat ratată la Senat. Ținta, Ilie Bolojan. Cum s-a dorit blocarea lui pentru a nu ajunge președinte interimar

“Plecasem din bază de vreo jumătate de oră. Eram pe A1, autostrada Kandahar-Kabul, într-o misiune obișnuită de patrulare în provincia Zabul. Conform procedurilor, eu și alți doi colegi cercetași (n. r. – sublocotenentul Ionuț Alin Marinescu și caporalul Eugen Valentin Pătru) am coborât din vehiculul MRAP pentru a patrula pe jos. Cred că eram la vreo 16 metri de blindat când, nu știu cum să spun, am simțit explozia”, povestește caporalul român.

Pământul a vibrat puternic sub mine. Totul s-a petrecut extrem de rapid. O mașină-capcană plină cu explozibil, pe care nu aveai cum să o reperezi dintre multele care treceau, lovise în plin blindatul nostru. Cred că din cauza suflului am avut un blackout, mi s-a pus un văl negru pe ochi. Cred că am și leșinat câteva secunde, nu știu cât.

Cristian-Marius Cănuci, caporal:

Explozia i-a smuls un braț unui camarad, iar Marius i-a acordat primul ajutor

În acele clipe, Marius – care aproape își pierduse auzul și în urechile căruia se mai auzea doar un sunet puternic și prelung – și-a văzut camaradul de lângă el, pe Alin, comandantul echipajului, fără un braț. Îi fusese smuls de resturile încărcăturii explozive care l-au lovit, dar și de suflul deflagrației. I-a fost teamă, dar a acționat. Antrenat să intervină până la sosirea echipei medicale, caporalul i-a acordat primul ajutor celui alături de care patrula pe jos.

Recomandări

Pete Hegseth, șeful Pentagonului, exclude aderarea Ucrainei la NATO și dă un avertisment dur Europei

Medicii aveau să spună că militarul, grav rănit, rămas fără un braț, a supraviețuit ca urmare a acelor îngrijiri primite de la Marius, acolo, chiar după atacul terorist sinucigaș.

“Salvarea unui coleg nu e un act de eroism, ci unul normal”

“Asta ar fi făcut oricare dintre noi. Am aplicat niște proceduri standard pe care le-am învățat la antrenamente. Dar, de ce să nu o spun, am acționat și din instinct de supraviețuire. Nu știu dacă eu i-am salvat viața lui Alin. Poate că da, habar nu am. Dar salvarea unui coleg nu e un act de eroism, ci unul normal.

Noi suntem nu numai camarazi de arme, ci și prieteni. Ținem legătura unii cu alții, indiferent dacă viața ne poartă pe alte drumuri. Teamă? Da, mi-a fost, dar nu m-am lăsat copleșit. Teama e în fiecare dintre noi, mai ales când treci prin asemenea momente, dar trebuie să știi să o stăpânești”, spune cu modestie Marius.

Unul dintre militari a murit carbonizat în blindatul lovit de mașina-capcană

Mitraliorul și șoferul blindatului (n. r. – caporal Marius Bogdan Radu și plt. maj. Florin Ionel Murărescu) au scăpat, la rându-le, cu viață, dar răniți. În blindat a murit, însă, carbonizat plt. maj. Claudiu Constantin Vulpoiu.

Militarii răniți rămași în viață au securizat zona cu ultimele puteri. Elicopterele speciale de extragere (MEDEVAC) i-au scos din iadul de acolo și i-au dus în bază, la Kandahar. Cei răniți mai ușor au fost tratați acolo. Cei cu răni grave au ajuns în Germania, la spitalul militar american de la Landsthul.

Recomandări

Volodimir Zelenski, discuție telefonică de o oră cu Donald Trump. „Sunt recunoscător, m-a informat despre detaliile conversației cu Putin”

Părinții lui Marius Cănuci, care pe atunci avea 27 de ani, aflat la a doua misiune în teatrele de război, au aflat de atacul terorist direct de la Mircea Dușa, la acea vreme ministrul apărării. Două zile mai târziu, oamenii auzeau și vocea fiului lor.

“Trebuie să acceptăm unele lucruri, chiar dacă sunt dureroase”

Atunci, la sfârșit de martie, în deșertul afgan, s-a scris povestea unui supraviețuitor. De fapt, acela a fost un ultim capitol scris din postura de militar operativ, de luptător-cercetaș ce poate fi apt pentru astfel de misiuni de război.

M-aș întoarce oricând acolo dacă medicii mi-ar da undă verde. Nu sunt rănit grav, am afecțiuni minore, dar care sunt incompatibile cu misiunile din teatrele de război. Nu mai sunt militar luptător. Dar trecutul nu mă sperie. Sunt militar, așa e la război. Și războiul presupune victime. Trebuie să acceptăm unele lucruri, chiar dacă sunt dureroase. Am doar regrete pentru fiecare camarad pe care l-am pierdut.

Cristian-Marius Cănuci, caporal:

Din spatele biroului la care lucrează acum, tot în cadrul Batalionului 20 “Scorpionii Negri”- Craiova, Marius vede lucrurile cu aceiași ochi. Pentru el, trecutul e o carte mereu deschisă din care trebuie să învețe. Și pe care o răsfoiește fără teama că ar putea trezi amintirile unei povești sângeroase în care a fost, acum mai bine de șase ani, personaj.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro