„Sute de femei sunt moarte, asta nu este dreptate”. Marșul prin care femeile cer să se simtă în siguranță în România: acasă, la muncă, pe stradă   

Cu puțin timp înainte de ora 15:00, din ce în ce mai mulți oameni încep să mișune în jurul fântânii de la Universitate. E aproape final de octombrie, dar soarele încălzește ca într-o zi de primăvară. Zona este împrejmuită de un cordon albastru al jandarmeriei, care controlează gențile mai voluminoase ale celor care vor să intre în perimetru, „pentru siguranța participanților”. 

Pe asfalt, mai multe persoane scriu pancarte cu mesaje: „Mâine s-ar putea să fie prea târziu”, „Dragi politicieni, sprijiniți victimele, nu agresorii”, „Suroritatea nu are granițe” sau „Există viață după abuz”.

Are loc a 8-a ediție a marșului „Împreună pentru siguranța femeilor!”

„I-am promis fiicei mele că vin. N-am dezamăgit-o”

O doamnă trecută de 60 de ani spune că a venit cu mașina până aici, pentru a putea parcurge cei un pic peste trei kilometri care se întind de la Universitate până la Victoriei. „Cât pot, oi mai merge”, spune. Trei kilometri parcurși astăzi pentru siguranța femeilor.

Un raport publicat de Comisia Europeană în primăvara lui 2021 arată că violența domestică a crescut considerabil în perioada pandemiei, în multe dintre statele Uniunii Europene. Aproximativ 33 de femei au fost ucise de parteneri, foști parteneri sau membri ai familiei în perioada ianuarie – august 2021, arată un raport al Centrului FILIA, organizație neguvernamentală care militează pentru drepturile femeilor.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Astăzi, înainte să înceapă marșul din București, o mamă trecută de 50 de ani ia una dintre banderolele mov făcute pentru eveniment, pe care scrie „Împreună pentru siguranța femeilor”, și o ridică deasupra capului. Roagă pe cineva să-i facă o poză pe care i-o trimite fiicei ei pe WhatsApp. „I-am promis că vin, să vadă că n-am dezamăgit-o.” 

Supraviețuitoarele violenței domestice se aud în Piața Universității 

Violența nu are granițe. O refugiată din Ucraina spune cât este de importantă solidaritatea pentru femeile din țara ei, care au fost nevoite să plece din casele lor. Vorbele ei sunt însoțite de lacrimi, emoții și aplauze. 

„Sute de femei sunt moarte, asta nu este dreptate”, și vorbele ei sunt scandate de mulțime preț de câteva secunde. „Am patru copii și trebuie să am putere. Sunt o învingătoare.” 

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

Cuvintele ei devin un scut pentru femeile care trec prin aceeași situație și au nevoie sprijin.

„Vocea noastră trebuie să se audă. Întotdeauna schimbările au fost făcute la presiune”, spune Cerasela, 55 de ani, din fața fântânii de la Universitate. „Și eu sunt o supraviețuitoare a violenței domestice”, adaugă imediat. 

Acum 5 ani, femeia intra în greva foamei pentru ca fiicele ei, născute în România și sechestrate de către tatăl lor în Gaza, să se întoarcă la ea. Într-un final, în 2017, femeia s-a reunit cu fiicele ei. 

„Încă sunt foarte mulți bărbați musulmani și ne-musulmani care nu înțeleg să nu agreseze femeile. Cât timp patriarhatul va exista, noi vorbim la nivel teoretic”, mai spune ea și arată spre pancarta cu care a venit azi la marș.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

Tot ce nu a făcut Guvernul pentru femei 

Înainte de plecarea în marș, organizatoarele evenimentului oferă un mic context a ceea ce înseamnă violența în România: 5.900 de cazuri de viol și agresiune sexuală au fost raportate poliției anul trecut. Realitatea acestor abuzuri, însă, este o statistică mult mai mare, neraportată din cauza rușinii, a fricii și a neîncrederii în autoritățile care de multe ori nu-și fac datoria, explică ele. 

„Guvernul nu a aprobat nici până azi Strategia Națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice, document pus în consultare publică în 9 martie 2021 (la o zi după 8 martie!). De 1 an și jumătate batem în van la ușile ministerelor pentru a cere aprobarea strategiei. Guvernul nu a aprobat nici sistemul de monitorizare a agresorilor cu brățări electronice, pe care l-a anunțat în repetate rânduri”, mai spun organizatoarele.

„Vrem să fie alocate resurse umane și financiare pentru a combate formele de violență împotriva femeilor, pentru ca dreptul nostru la siguranță să nu rămână doar pe hârtie”, mai este mesajul pe care doresc să-l transmită astăzi. 

Liceenii care nu mai vor ca fetele să fie hărțuite sexual 

„Am 17 ani și mi-e frică să fiu femeie într-un stat democrat, în 2022”, spune la Universitate și o tânără de la ONG-ul Girl Up Romania, prima organizație de activism și egalitate de gen pentru liceenei.

Se pleacă de la Universitate. „Vrem siguranță, pe stradă și în casă!!!”, devine ecou.

„E foarte important să fim aici, mi se pare că statul nu o să facă nimic, singura șansă sunt ONG-urile”, spune Maria, o tânără de 24 de ani. 

„Am venit pur și simplu deoarece cazurile de abuz domestic sunt tratate nașpa în România. Toate prietenele mele sunt victime într-un fel sau altul: de la strigat după ele pe stradă, la hărțuire sexuală”, spune Cosmin, un licean de 18 ani, care a venit astăzi din Constanța, cu o gașcă de prieteni cu care participă la marș.

Violența nu are culoare

Deși numărul participanților la marș este mai scăzut ca în alți ani, mulțimea adunată rămâne la fel de diversă, femei de vârste diferite, tați și mame cu copii, oameni de mai multe naționalități și etnii. 

„Violența nu are culoare. Ca femeie romă vreau să fac auzite și problemele femeilor rome. Autoritățile motivează cultural violența împotriva femeilor rome. De multe ori este vorba despre femei care nu au informații, nu au bani, sunt discriminate”, spune Anca, 37 de ani, de la ONG-ul E-Romnja, ce militează pentru drepturile femeilor rome.  

Coloana de aproximativ o mie de oameni ajunge în Piața Romană. Prima bandă de pe carosabil le aparține și jandarmii îi însoțesc de pe margini. De la ferestre privesc câteva chipuri. La un moment dat, un pensionar preia unul dintre mesajele scandate în stradă și urlă de la geam. 

Mașinile de pe banda a doua se uită la cei care merg azi pentru siguranța femeilor și le fac cu mâna. „Libere, libere, puternice!!!”, se strigă acum. 

Pentru generația asta, dar și pentru următoarele

„Susțin drepturile femeilor din România și consider că este nevoie de mai multă psihoeducație la nivel de societate. Îmi doresc respectarea drepturilor femeilor. Știu din culisele cabinetului câte abuzuri se întâmplă”, spune Laura Valentina, 28 de ani, psihoterapeută. 

Apoi, își trece mâna peste burtă, într-o mângâiere și zâmbește. În ianuarie va deveni mamă. „Și pentru generațiile viitoare (am ieșit azi la marș – n.r.)”, spune cu subînțeles. A venit la marș împreună cu soțul ei. Merg mai departe, de mână.

E trecut de ora 17:00 când mulțumea ajunge în fața Guvernului, în Piața Victoriei. Șirul care a pornit de la Universitate se transformă din nou într-o mare de oameni, iar în mijlocul lor pancartele sunt așezate pe asfalt. 

Au mers împreună, pentru o dorință comună: o țară europeană în care normalitatea înseamnă că femeile sunt respectate și pot trăi libere, fără frică.

De ce au ieșit azi în stradă?

Motivele evocate de organizatoarele evenimentului pentru marșul de astăzi includ mai multe idei care s-au repetat de-a lungul anilor, în lipsa unor decizii legislative care să aducă schimbarea: 

• Pentru a cere implicarea autorităților. Sistemul de protecție a supraviețuitoarelor violenței este subfinanțat, iar indiferența statului contribuie la o societate în care femeile și fetele nu sunt în siguranță.
• Pentru că școlile și universitățile fac pași timizi în a combate situațiile de abuz, hărțuire sexuală și bullying, fără o acțiune coordonată.
• Locurile de muncă sunt spații nesigure pentru femei, în care se întâmplă frecvent acte de hărțuire sexuală și discriminare.
• Pentru a cere programe de prevenție și servicii adecvate și accesibile pentru supraviețuitoarele violenței de gen.
• Nu avem suficiente centre specializate pentru supraviețuitoarele violenței de gen sau pentru agresori. 
• Unele instanțe de judecată continuă să minimizeze gravitatea faptelor de violență împotriva femeilor. 
• Serviciile sociale specializate pentru victimele violenței de gen sunt subfinanțate la nivel local și central. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro