ComenteazăLiderul social-democraților germani, Schulz s-a întors în prim-planul politicii interne după mai mulți ani petrecuți la Bruxelles.
Schulz, speranța social-democraților germani
În vârstă de 61 de ani, Martin Schulz, social-democrat conservator, care vorbește șase limbi străine, se întoarce în politica germană după 23 de ani petrecuți în Parlamentul European. El a fost văzut ca cea mai bună variantă pe care a avut-o Partidul Social Democrat de a schimba destinul partidului, aflat într-o perioadă de decădere după pierderea multor membri și a unor performanțe electorale scăzute în ultimul deceniu.
Chiar dacă șansele lui de a o depăși pe Angela Merkel erau slabe, provocarea lui Schulz a fost aceea de a aduna voturile alegătorilor dezamăgiți de actuala clasă politică germană și limitarea voturilor care s-au dus spre partidul populist de dreapta, Alternative für Deutschland.
La nivel mondial Schulz este cunoscut în principal prin prizma perioadei pe care a petrecut-o în fruntea Parlamentului European, mandatul său a conincis cu votul pentru Brexit în marea Britanie, iar neamțul a fost unul dintre cei mai mari critici ai politicienilor britanici pe care i-a acuzat că nu au fost capabili să le explice englezilor avantajelor rămânerii în Uniunea Europeană.
În martie, anul acesta, a reprezentat însă o surpriză de proporții când a decis să revină în prim-planul politicii germane și a fost ales în unanimitate lider al social-democraților de stânga, obținând în acest fel statutul de principal adversar al Angelei Merkel la alegerile federale din 24 octombrie.
Tinerețea tumultoasă a lui Martin Sculz
Politician carismatic, pe care experții îl văd ca fiind opusul Angelei Merkel, Schulz a avut o tinerețe tumultoasă, pe care însă nu încearcă să o ascundă, încercând să arate că oricine poate să treacă peste probleme și de care se folosește pentru a poza în ”politicianul poporului”.
În adolescență Marin Schulz, care era cel mai mic dintre cei 5 copii ai unui polițist din orășelul Würselen situat la nord de Aachen, a încercat să devină fotbalist profesionist. Părea să aibă talentul necesar, dar o accidentare gravă i-a pus capăt carierei și l-a împins într-o depresie pe care a încercat să o înece în alcool. A fost obligat să renunțe la școală și nu și-a dat examenele finale, un fel de bacalaureat, din cauza problemelor cu alcoolul.
După un an în care a fost șomer a reușit să își pună viața în ordine, și-a deschis o librărie împreună cu una dintre surorile sale și și-a clădit o imagine respectabilă în sânul micii comunități din care făcea parte. Reinventarea sa a încemnat șți intrarea în politică și după o perioadă scurtă de liberalism și-a găsit în cele din urmă locul în sânul Partidului Social Democrat.
La 31 de ani a devenit cel mai tânăr primar din Renania de Nord-Westfalia. Timp de 11 ani a condus destinele locuitorilor din Würselen, timp în care a ajuns să dețină funcții de conducere în cadrul filalei SPD din Achen și timp de 20 de ani a condus-o.
La milocul anilor 90 a considerat că este momentul să ducă lucrurile mai departe și a mers în Parlamentul European ca deputat în 1994. Acolo a constatat că are abilitățile necesare construirii unei rețelele și să a unor alianțe care l-a propulsat spre vârful politicii europene.
Conflixtul cu Berlusconi l-a promulgat în fruntea politicii europene
Unul dintre momentele cruciale ale carierei sale a fost conflictul pe care l-a avut cu premierul italian Silvio Berlusconi. Schulz a fost unul dintre puținii europeni care a îndrăznit să spună cu voce tare că afacerile media ale liderului de la Roma reprezentau un conflict de interese. Furios Berlusconi i-a spus că ar trebui să joace într-un film rolul unui conducător de lagăr de concentrare.
Dar în ciuda tulburărilor provocate de acest conflict, Schulz a devenit un nume important în politică și un reprezentant de marcă al germanilor.
În 2012 a fost ales în funcția de președinte al Parlamentului European, cu 409 din 612 de voturi. În același an a primit premiul Nobel pentru pace în numele UE. Este membru al comitetului executiv al SPD din 1999.
Dar la sfârșitul anului trecut a decis brusc să întoarcă spatele Bruxellesului și să se întoarcă în Germania pentru o carieră întârziată în politica națională.
Pe plan intern, susținătorii săi susțin că este bine poziționat și că va face SPD un partid puternic și real, care să-i facă opoziție Angelei Merkel, spre deosebire de fostul lider Sigmar Gabriel, care a dus partidul în coaliție cu cu partidul actualului cancelar.
Pe de altă parte, opozanții săi spune că statutul său de outsider reprezintă un dezavantaj deoarece el nu a mai fost niciodată implicat în politica internă germană și nu are experiență sau aliați pe plan intern. El a contracarat aceste lucruri spunând că, în calitate de președinte al Parlamentului European a cunoscut-o pe Angela Merkel foarte bine și are experienă când vine vorba de cancelarul german. ”Am lucrat cu doamna Merkel mai mult decât oricine altcineva din afara partidului ei. Am reușit să o studiez, să o cunosc”, a spus el.