Libertatea a vorbit cu Oana, o tânără în vârstă de 30 de ani, care locuiește într-un orășel de lângă Roma. A plecat acum 10 ani din România și se reîntoarce în țară o dată pe an, de Sărbători sau în vacanțele fiului ei.
Când au fost depistate primele cazuri în Lombardia, nu s-a gândit nicio clipă să revină în România, ci a ales să se autoizoleze. „Sunt în autoizolare încă de la începutul lui martie. De la primul îndemn al autorităților. Pe atunci fiul meu încă mergea la școală, iar soțul meu la muncă. Din 11 martie stăm cu toții acasă”, a început povestea Oana aflată deja în 25-a zi de izolare.
„E greu, de ce pretind că e bine? Dar nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi să stau despărțită de copilul meu, să fiu în vreun hol de spital pentru că nu mai au paturi sau Doamne-ferește alte scenarii mai grave.
Primesc zilnic vești din România, mulți cred că e o exagerare. Vreau să le zic că dacă nu stau în case și continuă să iasă vor ajunge mai rău ca noi, iar rău nu înseamnă că stăm izolați în casă și ne uităm la desene. De când e starea de urgență, iese din casă doar un singur membru al familiei, asta după ce a completat online o foaie de la primărie pentru a primi aprobarea să meargă după cumpărături. Se stă la cozi și câteva ore, pentru că se intră doar câte 4 în supermarketurile mari. Nu se iese decât cu măști și mănuși de protecție. Dacă te legitimează poliția și nu ai foaia cu tine sau ești prea departe de perimetru în care locuiești, iei pe loc amendă”. povestește Oana.
Cu toate aceste măsuri, în continuare sunt italieni care încă iau în derâdere toate aceste avertizări și consideră că este doar o simplă răceală care afectează doar bătrânii.
Autoritățile deja ne-au prevenit că în următoarele zile vor închide absolut totul și că vom ajunge să fim păziți de armată, care ne va da și alimente cu rația. Sper din tot sufletul să nu ajungem în situația cum sper ca nici familia mea din România să nu ajungă la fel”
Oana
Fac lecții, sport, gătesc și inventează tot felul de jocuri
În tot acest timp, tânăra ne spune că exită viață și între 4 pereți.
„Deși am început să zic că după carantina asta voi avea nevoie de un psihoterapeut, cu timpul am descoperit că nu este așa dramatic. Ziua începe pe balcon unde luăm toți 3 micul dejun, apoi așteptăm să primim lecțiile online. În timp ce unul dintre noi face teme cu Lucas, fiul meu de 6 ani, celălat face sport sau pregătește masa. Apoi inventăm tot felul de jocuri ca să nu ne plictisim. Mi-am adus din România „Păcălici” și „Nu te supăra, frate” și îi învăț pe fiul și soțul meu jocurile copilăriei mele.
Zilele trecute, jumătate de zi am pictat un cearșaf în culorile curcubeului și am scris mesajul Andra tutto bene (n.r. totul va fi bine) pe care l-am agățat de balcon. Toți copii de aici au făcut asta. Am înlocuit coloratul pe asfalt, cu cel în balcon.
Seara facem karaoke, ne imaginăm că mergem la cinema sau dansăm. Avem bunicii la două blocuri distanță și nici măcar la ei nu mergem, deși am putea să-l mai scoatem din casă pe fiul meu. Îi protejăm pentru că au peste 70 de ani și probleme de sănătate. Suntem în 2020, putem să ne vedem cu cine vrem prin videoconferințe”.
A ieșit din casă doar pentru a merge la medic, altfel lua amendă
Oana a luat contact cu exteriorul doar la începutul lunii martie când era programtă la un consult cardiologic și pe care nu avea cum să-l mai amâne.
Înainte de a pleca la fiul ei care o striga să-i arate ce a desenat, Oana a vrut să le transmită un mesaj românilor.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 12„Gândiți-vă că România nu e Italia. Aici s-au strâns milioane de euro pentru a dona spitalelor, de la influenceri și case mari de modă și cu toate astea nu fac față. Dacă nu veți conștientiza riscați să vă vedeți frații, copiii, bunicii și chiar părinții abia la anul. Mie mi-a fost anulat zborul spre România. Trebuia să vin pe 18 iulie, peste 4 luni. Trebuie să fim responsabili ca să putem trece peste asta”.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro