Darius Victor Maftei se deplasa spre Iași în interes personal, când în fața lui mașina în care se afla familia din Drobeta-Turnu Serverin a părăsit partea carosabilă. A sărit să îi ajute pe ocupanții mașinii împreună cu alți martori, dar eforturile lor au fost zadarnice. Povestea spusă de cei care au așteptat ca ajutorul să vină odată cu sirenele mașinilor este una impresionantă.

“Prea trăim doar cu gândul la mâine… Astăzi trebuie să trăim. Accidentul urât rău. Am ajuns la câteva secunde după impact. Lumea blocată, la 5 dimineața oricum nu procesezi bine, dar totuși… Am sărit din mașină, așa cum o fac de fiecare dată, fără ezitare, când este vorba să ajut, am alergat până la mașina lovită… Dacă se mai putea numi mașină… Epava era lângă drum, fumegând. În ea, o familie… Lângă mine au mai coborât două femei, moldovence de alea adevărate, care, deși speriate, au pus mâna să mă ajute să deschidem ușa din spate, să ajutăm copilul.

Era prea târziu pentru el, ca și pentru tatăl lui, ce se afla la volan…

Mama lui încă respira. Sunase cineva înainte să cobor eu lângă mașină, pun mana pe telefon și sun și eu și întreb de un elicopter care ar trebui să vină și să o salveze… La telefon sec…

– Nu avem elicopter…

Secundele treceau dureros de încet, încercam să vorbesc cu ea, îi spuneam să reziste. Nu știu și nu cred că mă auzea respira greu, dar am simțit că trebuie să o fac…

Într-un final sirenele se auzeau, dar parcă erau și ele triste că nu pot face nimic. Pompierii sunt și rămân niște eroi printre noi. Au făcut eforturi supraomenești… Dar astăzi nu a fost sa fie… Și ei au fost depășiți.

Șoferul de pe camion repeta obsesiv…
– Am tras de volan până spre margine, dar au venit în mine.
Era schimbat la față și blocat de accident.

Astăzi am îmbătrânit minim 10 ani și pentru prima oară m-am simțit neputincios… Am pierdut o luptă la care nu aveam sorți de izbândă…
Viața este un drum spre moarte de la primul strigăt pana la ultima răsuflare… Am văzut multe rău la viața mea… Și am crezut că sunt puternic… Mă bucur că am rezistat până am plecat de acolo… După…“

 
 

Urmărește-ne pe Google News