Doina Jugureanu a predat matematică întâi la Nistorești, în Vrancea, unde a fost trimisă cu repartiție, apoi în București, la Școala nr. 31 și la Colegiul Mihai Eminescu. De unde s-a pensionat.
Ea povestește că a fost formată într-un sistem de educație vechi, cu bune și rele.
De pildă, unul dintre marile regrete este acela că i-a luat mult să se scuture de lecția “nu vorbi neîntrebat”, pe care a prins-o și ea la școală.
Crede că a fost, uneori, prea aspră cu elevii. Dar a trăit și momente de neuitat.
“Nu știam că sunt un profesor bun. Am aflat în momentul în care am fost bolnavă, am avut o operație și am lipsit vreo șase luni de la școală din pricina asta. Și atunci am aflat. M-au căutat copiii în disperare. Am simțit eu de la ei atunci că sunt un profesor bun. Ăla a fost momentul de referință al dezvoltării mele mai departe”, spune Dorina Jugureanu.
Întregul dialog, în Școala 9.