Gabriel Rotaru era, în urmă cu două săptămâni, unul din cei 1.000 de pacienți COVID comunicați ca fiind în secțiile de ATI. Bărbatul de 43 de ani este bine acum, dar are în continuare nevoie de oxigen.
“A trebuit să învăț să respir în ritmul ventilatorului”
Povestea lui începe pe 15 octombrie, când după trei zile de febră, tuse seacă și dureri musculare, a primit confirmarea că este pozitiv la COVID.
S-a dus imediat la Spitalul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta” din București. “Norocul meu a fost că mi-am făcut testul PCR acolo și așa am prins un pat într-un salon cu alți trei pacienți. A doua zi de la internare am aflat că mă transferă în secția ATI din cauza saturației mici de oxigen, care scăzuse la 70%”, a spus bucureșteanul.
“Când am ajuns acolo, m-a apucat frica de moarte”. Medicii i-au spus că are nevoie de oxigen și i-au dat o mască.
Mi-a fost extrem de greu să respir cu ea și după mai multe încercări, am făcut un atac de panică și mi-am smuls masca. A trebuit repede să învăț să mă sincronizez cu aparatul de ventilat, să respir în același ritm cu el. Tot din cauza fricii, medicii nu au reușit să-mi găsească venele pentru montarea celor două catetere.
Supraviețuitor COVID:
“Am crezut că eu voi fi următorul scos în sac”
Pentru Gabriel, timpul a început să curgă cu încetinitorul. “Totul părea ireal. Toți erau îmbrăcați în combinezoane albe, nu știai cine vine la tine, cine îți vorbește, medic, asistentă, infirmieră?! Deși totul era alb, parcă trăiam un coșmar”, încearcă el să clarifice amintirile cețoase.
“Nu mai știam când era zi și când era noapte și am ajuns să nu mai pot dormi deloc. Sunetele monitoarelor nu s-au oprit nici măcar pentru o clipă”, spune Gabriel. Cele mai grele momente au fost cele în care un coleg de salon murea.
După două zile de la intubare, pacienții decedau. Erau scoși în sac, iar tu vedeai toată scena din primul rând! Acele imagini mă vor bântui toată viața. Era imposibil să rămâi optimist, să speri că vei trăi și că nu vei fi tu următorul pe care-l vor băga în sac.
Supraviețuitor COVID:
La 85% saturație l-au întors pe secție
După 9 zile de tratament în Terapie Intensivă, Gabriel a fost transferat înapoi pe secție. “Saturația de oxigen crescuse la 85%, încă respiram cu greutate, am slăbit 12 kilograme, glicemia începuse să o ia razna, dar i-am mulțumit lui Dumnezeu că ies în viață din ATI”, zice bărbatul.
Nu are absolut nimic ce reproșa cadrelor medicale. “Știam că trebuie să facă loc pentru un alt pacient aflat într-o stare mai gravă decât mine. Tot respectul mei pentru medici și asistente. I-am văzut cu ochii mei cum au luptat pentru fiecare dintre noi”, a spus Gabriel.
A închiriat un aparat de oxigen pentru acasă
După alte 6 zile petrecute pe secție, timp în care i-au repetat zilnic analizele medicale, Gabriel Rotaru a fost externat. “Testul a ieșit negativ. Aveam saturația 92% fără oxigen suplimentar, 96% cu oxigen. S-a întrunit o comisie formată din 3 medici și au decis că pot să merg acasă”.
A ajuns acasă, unde stă împreună cu familia, care s-a autoizolat imediat după internarea lui la “Nasta”. “Soția mea a apucat să-și facă doar un test, care a ieșit neconcludent, după care nu a mai putut ieși din casă. Am doi copii, dar nu au fost testați. Niciunul nu a prezentat simptome de COVID”, a explicat el.
“Obosesc și când vorbesc”
Cum se recuperează? “Nici acum nu reușesc să dorm. Fur maximum o oră, două noaptea. Nu mai am somn aproape deloc. Stau în pat, am închiriat un aparat de oxigen, deoarece mi s-a recomandat să stau cu masca timp de 10 ore pe zi. Când merg sau mă agit îmi scade saturația la 85%. Când sunt liniștit am 96%. Medicii mi-au recomandat și să mă plimb afară cel puțin o jumătate de oră pe zi. Este un efort mare pentru mine, deoarece obosesc și când vorbesc”, a mărturisit el.
“Țineam masca de protecție ghemotoc în buzunar și o schimbam rar”
La întrebarea tuturor celor pozitivi, “Cum m-am infectat?”, Gabriel nu știe ce să răspundă.
“Este o mare dilemă pentru mine. Nu știu să fi intrat în contact cu cineva pozitiv. M-am interesat să văd dacă vreun vecin a fost bolnav… Chiar nu știu”.
Dar a recunoscut că nu s-a protejat foarte bine. “La început nu am crezut în această pandemie. Am crezut că se exagerează. Sunt sincer. Mereu mi-am spus că dacă o să mă îmbolnăvesc, o să fac o simplă răceală. Așa că purtam o mască timp de cinci zile. O țineam ghemotoc în buzunar”.
Regimul COVID
Cu trei săptămâni înainte de a se îmbolnăvi, Gabriel s-a dus la medic și și-a făcut analizele de rutină, deoarece la 1,77 metri înălțime avea o greutate prea mare: 115 kilograme.
“I-am spus soției că trebuie să încep să trăiesc mai sănătos și îmi propusesem chiar să intru pe regim ca să slăbesc. Acum, după o lună de boală, sunt mai ușor cu 20 de kilograme. Sincer, nu mi-am dorit să apelez la regimul COVID!”, glumește el, înainte să respire profund.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro