„Este 2022 în Europa, dar aici, în Ucraina, este 31 august 1939”. Mărturiile unor ucraineni care s-au trezit în război  

„Stau aici cu soția mea, așteptând să înceapă războiul pe scară largă. Nu avem mijloace să părăsim țara și nu avem unde să mergem. Și din această perspectivă, toate problemele anterioare din viața mea sunt acum atât de lipsite de sens. Este 2022 în Europa, dar aici, în Ucraina, este 31 august 1939.” 

Așa își începe scrisoarea către internet un ucrainean din Odessa. A scris această postare pe social media azi-noapte. 

„Nici măcar nu îmi mai este frică, doar m-am săturat de această așteptare. Dumnezeu să-i ajute pe soldații noștri și să-i blesteme pe acești fasciști. Mă gândesc fie să fug cu soția și fiul meu (da, nu am zis că am un copil preșcolar), fie să-i duc în siguranță, dar copilul reduce foarte mult mobilitatea, iar soția mea nu vrea să fugă chiar acum (ea crede în armata noastră). Mulțumesc pentru recompense și sprijin, dar sincer, reacțiile de pe internet se află pe lista de jos a lucrurilor de care îmi pasă. Aici este ora 2:31 și trebuie să încerc să dorm.” 

Peste câteva ore, a continuat să scrie:

Este ora 6:26. Am împachetat. Copilul doarme. Dimineață ne-am trezit cu două explozii. Războiul a început. Ne pregătim să evacuăm. Suntem loviți de rachete.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Peste alte câteva ore, a scris că nu pot pleca, granița este închisă. 

„Simțim mânie”

Libertatea a scris mai multor cetățeni ucraineni, să ne spună ce se întâmplă în proximitatea lor. Printre cei care au răspuns este și un artist care a fugit din 2014 din Donețk. L-am întrebat care este atmosfera la el în oraș, cum se simte, dacă are planuri de plecare. 

„În prezent mă aflu în orașul Irpin, regiunea Kiev, Ucraina. Nu am mai dormit de la ora 5 azi-dimineață. Fiul ne-a trezit când a început bombardamentul aerodromului de lângă oraș.

Simțim mânie, mânie îndreptățită. Rușii au atacat țara noastră, aceasta este o crimă dezgustătoare. Atmosfera este tensionată, dar fără panică. Oamenii se adună în grupuri pentru a acționa împreună.

Nu am de gând să plec încă din țară. Poate fi dificil, acum există legea marțială și există o restricție privind circulația oamenilor. Noi stăm. Am părăsit orașul nostru natal, Donețk, în 2014, când Rusia ne-a atacat ultima dată țara, iar acum nu vom pleca. În Donețk, apartamentul nostru și atelierul meu (sunt artist) au fost bombardate. Vom câștiga pentru că adevărul este de partea noastră. Suntem pe pământul nostru. Ne apărăm de agresiunea ticăloasă, înșelătoare, ipocrită a rușilor.”

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Da, ne este frică, ca oricărui om normal. Dar adevărul nostru ne încălzește sufletul, ne dă energie. Sperăm că acest război abominabil se va termina și inamicul va fi învins.

La câteva zeci de minute de când am discutat, ne-a scris că a fost o explozie lângă casa lui. Acum caută un adăpost antiaerian. Ne-a trimis o fotografie de la fereastra lui: 

„Războiul pentru noi durează de opt ani”

La aproximativ 300 de kilometri de Irpin, o femeie însărcinată în ultimele săptămâni și-a mobilizat familia să se mute în afara orașului Rivne. Libertatea a discutat și cu ea.

„Familia mea și cu mine suntem în prezent acasă, în suburbiile orașului Rivne. Aceasta este partea de vest a Ucrainei. Soțul meu servește la Serviciul de Stat de Urgență, și-a luat recent o vacanță pentru că ne pregătim pentru nașterea unui copil. Dar astăzi a fost avertizat despre o posibilă rechemare, așa că este gata să plece de acasă în fiecare minut.

Din punct de vedere psihologic, de ceva vreme ne pregătim pentru o invazie la scară largă. La urma urmei, războiul durează de opt ani. Și este foarte regretabil că lumea și-a îndreptat atenția asupra războiului și ocupației Europei centrale abia acum.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Desigur, sunt îngrijorată. În primul rând, pentru că sunt în ultimele săptămâni de sarcină, sunt mai puțin mobilă. Mai avem o fiică adultă, pe care am luat-o astăzi din apartamentul ei din oraș într-o casă de la țară, precum și un băiat de 6 ani, un câine și o pisică.

Am luat și familia soțului nostru din oraș. În afara orașului, sperăm că va fi mai ușor. Aici suntem mai autonomi cu alimentare cu apă, încălzire. Și, de asemenea, departe de potențialele bombardamente inamice. 

La Kiev, unde azi au avut loc explozii, sunt sora mea și familia ei. Păstrăm legătura cu ea.

Civilii se înarmează și ei, mulți oameni au eliberat permise de arme, cumpărând puști și muniții.

Nu plănuim să ne părăsim casele și pământul. Credem în Forțele Armate ale Ucrainei. Și ne așteptăm ca lumea civilizată să-și vină în fire și să-i ajute pe ucraineni să-l oprească pe noul Hitler, care este Putin, înainte ca războiul să vină la casele lor.

Nu avem nevoie de rugăciuni și griji. Avem nevoie de armate aliate. Sperăm că se va forma o coaliție anti-Putin și va funcționa cu adevărat.

Lumea, o civilizație umană care vorbește zilnic despre chestiuni înalte și despre valori universale, despre toleranță, despre egalitatea drepturilor și un mediu care explorează spațiul și inteligența artificială, nu trebuie să permită în același timp uciderea unor oameni pașnici pe pământul său în Europa Centrală, în 2022.”

În timp ce ne scria aceste rânduri, femeia a aflat, de pe pagina de Facebook a Serviciului de Urgență din Ucraina, că în urma bombardării blocului de locuințe din regiunea Harkov a murit un minor. 

„Am fost un laș toată viața, dar acum devine personal”

Din Lviv, un ucrainean scria în zorii zilei gândurile lui:

„Ei bine, cred că asta este. Sirenele plâng peste tot în Lviv. Nu am putut să fug de problemele mele, indiferent cât de mult am încercat. Toți acei ani de suferință și depresie – am trecut prin ei doar pentru primi cel mai rău scenariu.”

Astfel începe postarea lui pe o rețea socială.

„Și totuși – nu vreau să scap. La naiba cu asta. Am fost un laș toată viața – dar acum devine personal. Azi voi bea cu prietenul meu cât mai mult alcool. Pentru a uita ce se întâmplă pentru cel puțin încă o zi. Apoi, așa cum am spus în postarea mea anterioară, mă alătur armatei.

Dacă mă întorc vreodată – este fie ca un erou, fie ca un laș fără spinare. La revedere, tuturor.” 

Libertatea continuă să adune mărturii ale cetățenilor din Ucraina. 

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!  

Urmărește-ne pe Google News