În spatele unor ziduri pe care este instalată o sârmă ghimpată, armata rusă a înființat unul dintre centrele de detenție din Herson. Nimeni nu știe câți deținuți au fost uciși acolo, scrie publicația franceză.
Trei autobuze și un camion au venit într-o noapte pentru a goli închisoarea, cu aproximativ două săptămâni înainte ca armata rusă să părăsească orașul, potrivit martorilor oculari.
Ca și alți vecini, Serhii din Herson a ajutat adesea prizonierii eliberați. „I-am văzut plecând pe poartă, epuizați, nenorociți, slăbiți. Mergeau încet pe stradă, în pantofi fără șireturi”, spune Serhii.
În acest centru de detenție erau aplicate cele mai brutale metode de tortură. „Dacă există iadul pe pământ, acesta este aici”, povestește Serhii în baza unui dialog cu un fost prizonier.
Mărturia unui supraviețuitor al centrului de tortură
Vitalii Serdiuk, în vârstă de 65 de ani, s-a aflat în centrul de detenție al armatei ruse între 27 și 30 august. Fiul său s-a alăturat forțelor ucrainene la începutul războiului și și-a trimis soția și cei doi fii ai săi în Polonia. Vitalii a rămas să hrănească pisicile și câinii care locuiau în grădină și avea grijă de casă.
În ultima sâmbătă a lunii august, un grup de soldați i-a înconjurat casa și i-a luat telefonul de pe masă. Căutau arme și au început să-l bată.
„M-au întrebat despre fiul meu. Le-am spus că nu știu dacă este în Polonia cu soția și fiii săi sau undeva în Ucraina”, povestește Vitalii, al cărui răspuns nu a fost considerat satisfăcător, urmând arestarea lui.
„Slavă Rusiei! Slavă lui Putin! Slavă lui Șoigu!”
„Mi-au pus o pungă pe cap și m-au încătușat la spate. Mi-au ordonat să merg aplecat. M-au urcat într-o mașină și m-au dus la închisoare”, își aduce aminte Vitalii.
În celulă mai erau alți șapte bărbați. „De fiecare dată când un soldat rus intra în celulă, era interzis să-l privești în ochi și trebuia să strigi «Slavă Rusiei! Slavă lui Putin! Slavă lui Șoigu!». Dacă un prizonier nu o spunea suficient de repede, era bătut”, povestește fostul deținut.
Ce înseamnă pentru soldații ruși „Să-l sunăm pe Zelenski”
A doua zi, Vitalii a fost dus într-un subsol pentru interogatoriu. După ce a fost lovit de mai multe ori, a fost întrebat unde ascunde armele și unde se află fiul său. Știau că fiul lui Vitalii a luptat în Donbas și că s-a înscris din nou în armata ucraineană.
„Rușii aveau niște liste. Știau că fiul meu este sergent în armată. Am aflat și eu de la ei atunci. Eu și soția mea credeam că este un simplu soldat”, își amintește Vitalii.
Militarii ruși, nesatisfăcuți de răspuns, i-au zis că îl vor suna pe Zelenski pentru ca Vitalii să-și aducă mai bine aminte cine este fiul său și unde se află. El i-a văzut pe soldați conectând un vechi dispozitiv electric din epoca sovietică, precum cele folosite pentru alimentarea radiotelefoanelor militare.
„Mi-au dat pantalonii în jos și mi-au pus doi electrozi pe testicule. Au rotit manivela din ce în ce mai repede, pentru a produce mai multă energie electrică. Apoi au încetinit. Apoi au accelerat. Apoi au conectat unul dintre fire la un mamelon, cu celălalt încă pe un testicul. Și au început din nou”, povestește Vitalii despre aceste scene de groază și durere, tortura durând, potrivit estimărilor sale, circa o jumătate de oră.
„Durerea a fost insuportabilă”, susține Vitalii. După ce s-a întors în cameră, el s-a prăbușit pe podea și a leșinat. După ce l-au torturat și i-au cercetat telefonul de mai multe ori, Vitalii a fost eliberat peste 3 zile.
Toți colegii de celulă aveau coaste sau degete rupte
Cât era în centrul de tortură, Vitalii nu știa unde se află. Ieșind pe poartă după câteva zile de chinuri, el și-a dat seama că se afla, de fapt, în închisoarea de lângă casa lui. Soția lui, Elena, spune că l-a găsit pe Vitalii cu foarte multe vânătăi de la bătaie și cu un os rupt la mâna dreaptă. Toți colegii săi din celulă aveau coaste sau degete rupte.
Ea a întrebat la secția locală de poliție, înființată de forțele de ocupație ale Rusiei, unde este soțul ei, dar acolo i-au zis că nu știu nimic de Vitalii și au rugat-o să vină peste câteva zile.
După eliberarea Hersonului, acesta susține că a avut mare noroc că nu știa practic nimic despre activitatea fiului său. „Din fericire, în conversațiile cu fiul meu am vorbit doar despre câini și pisici”, povestește Vitalii.
Un jurnalist ucrainean, interogat de FSB. „Eram pe o listă”
Ihor Bondarenko este un alt supraviețuitor al ocupației ruse a Hersonului. Jurnalistul de la fostul post de radio FM Herson, în vârstă de 45 de ani, a decis pe 10 august să plece în UE prin Crimeea. În satul Kalanciak, la un punct de control al armatei ruse, Ihor a fost arestat. „Se pare că eram pe o listă a persoanelor care urmau să fie arestate pentru activitatea jurnalistică”, menționează Ihor.
La un interogatoriu organizat de FSB i-au fost analizate toate conversațiile pe Telegram, inclusiv cu unii naționaliști ucraineni.
Conștient că este în mare pericol, Ihor depune mult efort. „I-am făcut cu adevărat să creadă că sunt loial Rusiei”, spune jurnalistul, fiind ajutat de faptul că în trecut a scris în mod regulat articole critice față de puterea locală din Herson. „Pentru ei, dacă îi critici pe ucraineni, înseamnă că ești cu Rusia”, povestește Ihor.
„Am văzut cinci sau șase cadavre”
Ihor este arestat, i-au pus ca și lui Vitalii o pungă neagră pe cap, acesta trezindu-se în fața unei gropi, unde, în pământul răscolit, vedea multe capete și mâini. „Cred că am văzut cinci sau șase cadavre. Posibil să fi fost mult mai multe sub pământ”, își aduce aminte Ihor.
Întrebat de ruși dacă vrea să li se alăture celor morți, Ihor le-a răspuns că nu. Un rus a tras în aer în timp ce altul l-a lovit în spate cu țeava pistolului ca să-l facă să creadă că l-au împușcat.
Ihor a fost transportat la închisoarea din Skadovsk, unde a fost ținut timp de două săptămâni într-o celulă subterană, legat la ochi și de o țeavă. A fost eliberat pe 25 august. El crede că studiile de artist de circ și artist de stand-up l-au ajutat. „Din fericire, am învățat să acționez. Cred că execuția falsă a fost menită să mă sperie, să mă facă loial Rusiei”, consideră jurnalistul ucrainean.
Foto: Profimedia