Mărturiile părinţilor care se opun şcolarizării băiatului care şi-a ucis bunica: „Dacă îi dă una în cap copilului meu?”. Mama lui îl apără: „A greşit”

• Am discutat cu părinţii din clasa în care copilul-criminal ar urma să fie înscris, pentru a afla care sunt argumentele refuzului lor
• Oamenii sunt speriaţi pentru siguranţa copiilor şi spun că vor recurge la orice mijloc pentru a-i proteja
• „Acest copil poate că merge la baie şi îl enervează un altul şi îl dă cu capul de faianţă „
• Părinţii cer ca statul să îşi asume responsabilitatea şi să vină cu soluţii pentru copilul de 9 ani, nu să forţeze şcolarizarea
• „Unde au dânşii, inspectorii, ministrul nostru, copii? Vor să-l integrăm? Să-l ducă acolo! Ei să ne dea un exemplu!”
• Mama copilului-criminal a încercat să-i convingă pe părinţi să se răzgândească: „Copilul a greşit”
  

  ---

Legea în România nu a fost gândită să acopere această situaţie extremă: un copil de numai 9 ani să ucidă. Nu din greşeală, ci cu intenţie. El trebuie şcolarizat, spune legea. Părinţii spun că legea e proastă.

„Nu există precedent. Astfel de copii nu pot fi supravegheaţi, dar noi suntem oameni, conştientizăm pericolul”.

„Cine răspunde dacă îi dă una în cap copilului meu?”

Pentru părinţii din clasa unde ar urma să înveţe băiatul care şi-a ucis bunica, teama joacă un rol important.

„Copiii se tachinează. Şi îi spune: «Criminalule!». Şi atunci nu îl va afecta? Acea furie nu va fi şi mai mare? Cum îmi protejez copilul?”, se întreabă un părinte.

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

„Pui viaţa celorlalţi în pericol. Eu una, sincer, nu mi-aş aduce copilul. Ce să fac? Să stau la uşă? Acest copil poate că merge la baie şi îl enervează un altul şi îl dă cu capul de faianţă”.

Ei au o întrebare pentru autorităţile care încearcă acum să îi forţeze să accepte acest copil: „Cine îşi asumă responsabilitatea? Nimeni, ca de obicei”.

Statul nu are altă variantă. Din cauza vârstei, nu poate fi într-un centru de reeducare. Legislaţia nu îi permite nici şcolarizarea la domiciliu. Trei şcoli îl refuză. Rezolvarea e simplă, pe hârtie: legea trebuie modificată. Dar, asta va dura. Până atunci, ce se va întâmpla cu acest copil? I-am întrebat asta şi pe părinţii care se opun ca el să le fie coleg de clasă copiilor lor.

„De ce ministerul şi Inspectoratul nu depune cerere la toate şcolile din Bucureşti, să vedem dacă îl primeşte cineva?”, sugerează un părinte.

Un altul are o soluţie mai radicală: „Dacă Inspectoratul Şcolar doreşte să integreze acest copil, interesaţi-vă unde au ei copiii, să îl reintegreze ei acolo. Dacă inspectorii noştri şcolari spun că se pot integra atât de uşor, de ce îi aduc la şcoala noastră?”.

Explicaţia mamei copilului-criminal: „A greşit!”

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Părinţii copilului de 9 ani au venit în vizită la şcoală pentru a-i convinge pe ceilalţi să se răzgândească. Ce le-a zis însă oamenilor nu a făcut decât mai mult rău.

„Sunt vorbele mamei: «A greşit!». Nu! Pot spune eu, dacă, Doamne fereşte, băiatul meu îmi ia telefonul şi mi-l sparge, că a greşit. Să omori un om nu este o greşeală”.

Toţi părinţii spun că sunt hotărâţi să se retragă din această şcoală dacă acest copil va fi înmatriculat aici.

Citeşte şi: INVESTIGAȚIE EXCLUSIVĂ/ Statistica înfiorătoare, care nu-i preocupă pe șefii Justiției: 77 de prădători sexuali de copii condamnați fără închisoare, în ultimii doi ani!

Urmărește-ne pe Google News