Volodimir Prîsiajniuk se împăcase cu ideea de a sta o perioadă lungă după gratii. În iunie, însă, a ieșit din colonia penală 67 din orășelul Sokîreanî (Târgu Secureni), din regiunea Cernăuți, și s-a urcat într-un autobuz, împreună cu alți câțiva deținuți, pentru a fi dus într-o tabără militară din sud-estul Ucrainei.

Prîsiajniuk este unul dintre cei 3.800 de deținuți eliberați în virtutea unui nou program de recrutare conceput pentru a acoperi golurile din rândurile forțelor armate ucrainene. După doi ani și jumătate de război total, conducerea de la Kiev depune eforturi să găsească recruți. O lege adoptată în mai le permite pușcăriașilor să se ofere ca voluntari pentru armată, după ce ideea fusese respinsă multă vreme.

Violatorii și ucigașii în masă nu sunt eligibili. Interedicția îi vizează și pe cei condamnați pentru trădarea țării. Potrivit Ministerului ucrainean al Justiției, 5.900 de pușcăriași și-au exprimat interesul de a lupta pe câmpul de luptă. Unii dintre ei au fost respinși din motive de sănătate. Prîsiajniuk s-a înscris după ce doi reprezentanți ai unui batalion de asalt i-au vizitat colonia.

A fost o decizie bună, spune el. „Oamenii m-au tratat imediat cu respect. Când te afli în închisoare, ești un nimeni. Acum sunt din nou o persoană”, explică el. Oficial, 31.000 de soldați ucraineni au fost uciși de la lansarea invaziei ruse la scară largă, la 24 februarie 2022. Mulți cred că cifra reală este mai mare. Și-a făcut griji vreodată că ar putea muri pe câmpul de luptă? „Nimeni nu poate prezice ce se va întâmpla. Trebuie să speri că va fi bine”, răspunde Volodimir Prîsiajniuk.

Primul lot de 58 de prizonieri a ajuns acum o lună la o tabără de antrenament din regiunea Zaporojie, la 20 de kilometri de linia frontului. Noua lor „casă” este o tabără în aer liber ascunsă sub copaci și plase de camuflaj. Recruții primesc uniforme, cizme și o pușcă. Dorm pe paturi de lemn, în tranșee.

Luni au învățat abilitățile de bază în operațiuni de infanterie: cum să se strecoare în șir și să evite supravegherea inamicului. Ambele părți beligerante folosesc pe scară largă dronele, ceea ce înseamnă că soldații trebuie să parcurgă aproximativ trei kilometri pentru a ajunge în poziții înaintașe. Pușcăriașii sunt învățați să opereze arme automate și mitraliere. Ei primesc instrucțiuni despre cum să recunoască minele și capcanele, dar și să le instaleze.

„Sunt mândru de mine. Simt o nouă încredere”, mărturisește Vladislav Vasiliev. „Dacă nu supraviețuiesc, copiii mei pot fi măcar mândri de mine. Vreau să-i apăr pe ei și țara mea”, își explică el decizia de a se înrola. Vasiliev s-a alăturat batalionului deși mai avea doi ani de ispășit din pedeapsa la cinci ani de închisoare pentru furt. „Eram tânăr și prost”, spune el, referindu-se la infracțiunea pentru care a fost condamnat.

Conform programului, sentințele condamnaților sunt șterse după un an petrecut pe câmpul de luptă, dar aceștia trebuie să stea pe front până la final. Ei nu au dreptul la concediul de 15 zile pe an acordat soldaților din trupele regulate, dar comandantul batalionul afirmă că va recompensa comportamentul bun cu vizite maritale. În caz de dezertare, riscă înăsprirea pedepsei cu o perioadă cuprinsă de la cinci până la zece ani de închisoare. Vasiliev spune că soția sa, Natalia, îl iubește „la bine și la rău”.

În schimb, Prîsiajniuk mărturisește că soția sa, Bohdana, nu mai vorbește cu el de luna trecută. „Este supărată și crede că nu mă voi întoarce. Avem două fetițe”, explică el. Prîsiajniuk mai spune că și-a dorit să se înroleze încă de la lansarea invaziei, dar nu i s-a permis până acum. Întrebat ce crede despre Vladimir Putin, el răspunde: „Este un ticălos”.

Rusia a recrutat până acum aproximativ 100.000 de pușcăriași. Mulți dintre acești pușcăriași au făcut parte din unități ale grupului de mercenari Wagner. Liderul Wagner, Evgheni Prigojin, a murit anul trecut într-un accident aviatic petrecut la nici două luni după tentativa sa de rebeliune împotriva ministrului rus al apărării de la acea vreme, Serghei Șoigu.

Oleksii Duh, un purtător de cuvânt al armatei ucrainene, dă asigurări că țara sa nu va folosi tacticile sângeroase ale Rusiei cu propriii voluntari din închisori. „Ei nu încearcă să păstreze vieți. Îi folosesc pe băieții ca și carne de tun”, subliniază el, referindu-se la practicile armatei ruse. Duh îi descrie pe noii recruți ca fiind „destul de buni” și foarte motivați.

În opinia instructorului Denîs Kravcenko, armata ucraineană are nevoie de relații publice mai bune și de salarii mai mari dacă vrea să-și rezolve problemele legate de recrutare. Pușcăriașii sunt remunerați cu 500 de dolari pe lună, plus 2.500 de dolari când servesc în prima linie. Ei se vor alătura încă din această vară unităților de asalt.

După un antrenament epuizant, pușcăriașii se răcoresc la umbră. Au băut apă și s-au așezat în jurul unei mese de picnic. Evhen Kostohrîz spune că a ajuns într-o închisoare din regiunea Hmelnîțkîi pentru infracțiuni legate de droguri. Fost pompier, el are abilități utile de acordare a primului ajutor. „Unii dintre noi au experiență militară, alții deloc. Vreau să-mi apăr casa și familia”, explică el.

Nimeni nu regretă decizia de a se înrola. „Rusia vrea să ne distrugă complet. Este un genocid. Trebuie să ne opunem. Toată lumea înțelege că azi poți fi viu și mâine mort. Știu că sunt un pește într-un ocean mare. Dacă toată lumea face ceva pentru a ne elibera țara, va fi mai ușor”, conchide Evhen Kostohrîz.

Urmărește-ne pe Google News