ComenteazăÎntr-o analiză publicată marți de Statnews, John P.A. Ioannidis, profesor de medicină, epidemiologie, sănătatea populației și statistică la Universitatea Stanford, sugerează că răspunsul global la pandemie ar putea fi ”un fiasco în desfășurare” deoarece comunitatea internațională ia decizii ”seismice” bazată pe informații insuficiente.
Datele pe care le avem, mai spune Ioannidis, indică o posibilă exagerare a măsurilor.
”Măsuri draconice au fost adoptate în mai multe țări. Dacă pandemia dispare – de la sine sau din cauza deciziilor – atunci măsurile de distanțare socială și carantină ar putea fi suportabile”, scrie expertul.
Cât vor trebui menținute totuși aceste măsuri, dacă pandemia continuă să circule pe glob? Cum pot spune factorii de decizie dacă fac mai mult bine decât rău?
John P.A. Ioannidis, profesor Stanford:
Profesorul de la Stanford susține că pe baza datelor de până acum, măsurile extreme luate de multe țări par a fi exagerate și ar putea avea consecințe catastrofale.
Din cauza testării insuficiente, spune el, ratăm cel mai probabil marea majoritate a infecțiilor, prin urmare, rata mare de mortalitate enunțată de Organizația Mondială a Sănătății este irelevantă.
Cazul Diamond Princess
Ioannidis face o analiză de caz pe nava Diamond Princess, unde mii de pasageri au stat în carantină în vreme ce coronavirusul se extindea la tot mai mulți oameni.
În vreme ce rata de mortalitate a coronavirusului a fost în cele din urmă de 1%, populația de pe navă era preponderent formată din vârstnici, adică grupul cel mai vulnerabil.
Transpus la populația generală a SUA spre exemplu, modelul oferă rezultate neașteptate. Mai exact, rata de mortalitate estimată ar fi cam 0,125%, sau cu o marjă între 0,025% și 0,625%.
Dacă aceasta ar fi rata de mortalitate reală, scrie expertul, atunci închiderea populației în case, o măsură cu consecințe financiare și sociale uriașe, ar fi total irațională.
E ca și cum un elefant ar fi atacat de o pisică. Frustrat și dornic să evite pisica, elefantul sare accidental de pe o stâncă și moare.
John P.A. Ioannidis, profesor Stanford:
Cum protejăm sistemul de sănătate
Ioannidis vorbește și despre necesitatea de a evita copleșirea sistemului sanitar și vine cu o idee nouă.
”Dacă nivelul epidemiei copleșește într-adevăr sistemul sanitar iar măsurile extreme au doar efecte modeste, atunci domolirea curbei (de creștere a numărului de infecții, n.r.) ar putea înrăutăți lucrurile: În loc să fie copleșit pe termen scurt, acut, sistemul va fi copleșit pe o perioadă lungă. Acesta este un alt motiv pentru care avem nevoie de date clare privind epidemia”, spune el.
În cel mai pesimist scenariu, dacă noul coronavirus infectează 60% din populația globală și 1% din oameni mor, asta se va traduce în 40 de milioane de morți la nivel global, bilanțul gripei din 1918.
John P.A. Ioannidis, profesor Stanford:
”Marea majoritate a acestor morți va fi în rândul persoanelor cu speranță de viață limitată. În contrast cu 1918, când mulți tineri au murit”, spune expertul Stanford, care avertizează că o lungă perioadă de carantină ar putea însemna că miliarde de vieți, nu milioane, vor fi în joc.
”Dacă decidem să sărim de pe stâncă, avem nevoie de date care să ne informeze cu privire la raționamentul acestei măsuri și la șansele de a ateriza undeva în siguranță”, mai scrie Ioannidis.