UPDATE. După ce a șters postarea inițială, mătușa Tamarei a publicat un nou mesaj pe Facebook în care transmite un mesaj din partea mamei fetiței.
Tot în urma unei rugăminți postez textul de mai jos:
„Ca urmare a postării anterioare a surorii mele revin cu informații în ceea ce privește situația creată la grădinița nr.42.
În urma discuțiilor avute cu doamna director și doamna educatoare am concluzionat că a fost o reacție exagerată a mea, ca părinte, în urma unei comunicări insuficiente.
Copilul a fost înscris în urmă cu doi ani și a frecventat grădiniță 42.
În această perioadă colaborarea cu personalul grădiniței a fost una armonioasă, fiind sprijinită permanent de director și educatoare în procesul de adaptare și educare al copilului„
În mesajul publicat inițial de mătușa Tamarei, fetița de cinci ani din București, femeia a susținut că nepoata ei a fost ascunsă de educatoare într-o altă clasă, în timpul unei inspecții. Totul s-a întâmplat ieri, într-o grădiniță din Sectorul 1 al Capitalei.
„Tamara are 5 ani, este inteligentă, ştie alfabetul, spune poezii, pictează, vorbeşte engleză, are fantezie. Nu este un copil problemă, nu este agresivă. Tamara merge la terapie, face progrese şi are însoţitor. Deci educatoarea nu trebuie să depună vreun efort în plus.
Ca şi alţi copii diagnosticaţi cu TSA (tulburare de spectru autist – n.r.), are sindrom hiperkinetic şi probleme de PR, ca să spun aşa”, a scris mătuşa copilei, într-o postare pe Facebook.
Dialogul cu mama fetiței
Mama Tamarei a fost anunţată de educatoare că fetiţa va fi mutată într-o altă clasă pe timpul inspecţiei. Într-o discuţie purtată pe WhatsApp, educatoarea i-a scris mămicii că Tamara va fi mutată într-o altă grupă, motivul fiind: „avem inspecţie”. Iată dialogul:
Mamă: Am înţeles că miercuri merge în altă grupă doar ea?!
Mama: Dar ce se întâmplă? De ce doar ei sunt duşi în altă parte?
Educatoare: Pentru că avem inspecţie.
Mama: Şi ei sunt uscăturile şi trebuie ascunşi? Am înţeles. Nicio etică. Dacă adulţii discriminează copiii, colegii lor au exemplu de urmat. Trist!’.
Iată postarea integrală a mătușii fetei excluse din clasă ca să nu „deranjeze” la inspecție:
„Zi mare azi la grădinița nr. 42 de pe str. Gala Galaction din sectorul 1 al mândrei noastre capitale.
Doamna/domnișoara MM are inspecție la grupă. Copiii pregaătiți, probabil și emoționați… Domnișoara educatoare a fost, fără îndoială, bine instruită în prealabil deci totul va merge zeiss. Dar ce să vezi?! Lipsă la inventar. Cel puțin doi copii lipsesc azi din grupa domnișoarei educatoare. DOAR AZI! Un băiețel și o fetiță. Nu ar fi GDPR din partea mea să menționez numele băiețelului însă fetița este nepoata mea, Tamara-Maria.
De ce lipsește? Păi e inspecție iar Tamara are TSA – Tulburare de spectru autist și prin urmare nu corespunde standardelor în vigoare. Povestea a început acum vreo două zile când sora mea a aflat că Tami („și alți 2 – 3 copii, în cazul în care vor fi prezenți”) vor merge miercuri la altă grupă. Firește, sora mea a întrebat „de ce?”. Răspunsul (din categoría „mind fuck”) a venit prompt și sec: pentru că avem inspecție.
Tamara are 5 ani, este inteligentă, știe alfabetul, spune poezii, pictează, vorbește engleză, are fantezie, nu este un copil problemă, nu este agresivă. Tamara merge la terapie, face progrese și are însoțitor. Deci educatoarea nu trebuie să depună vreun efort în plus. Ca și alți copii diagnosticați cu TSA, are sindrom hiperkinetic și probleme de PR, ca să spun așa. Limbajul și socializarea nu sunt punctele ei forte și are nevoie de ajutor pentru a înțelege că în comunitate zilele decurg conform unui „desfășurător”, că oamenii interacționează unii cu ceilalți și că nu întotdeauna putem obține ce vrem când vrem.
Prin urmare, pe lângă terapie și implicarea părinților, integrarea acestor copii în comunitate este esențială. Printre obiectivele grădiniței se numără și cele de mai jos. Atenție deci! – șanse egale pentru toți copiii, legate de instruire și educație; – stimularea și motivarea copiilor pentru învățare; – respectarea ritmului propriu în vederea obținerii de performanțe; – un sistem educațional deschis îndreptat spre modernizare, spre viitor; Cu toate aceastea doamna director E și doamna educatoare MM au luat această decizie, de a muta „copiii problemă” la altă grupă doar pe durata inspecției.
Ca pe vremea când eram eu la școală. Tovarășa învățătoare își dădea gradele (sau așa ceva) iar instrucția elevilor era făcută în prealabil. Cine să ridice mâna, ce întrebări se vor pune, toată lumea tunsă cu tacsu cu pampoane la școală etc… Ca să dea bine la inspecție. Personal consider că ar fi fost în beneficiul grădiniței ca personalul să fi arătat că are deschiderea de a lucra și cu copii mai speciali. Dar mentalitatea este o moștenire greu de gestionat dacă neuronii nu lucrează mână în mână. Și ca și cum toată această regie nu e suficientă pentru a te întoarce pe dos, aflu că doamna directoare are un EQ echivalent cu cel al unei buturugi.
„Doamnă, ascultați-mă pe mine, faceți toate analizele și faceți altul” (copil!). Nici în momentul de față un reușesc să cuprind cu mintea o asemenea mârlanie emoțională. Doamna directoare a ajuns să lucreze cu copiii nu din pură chemare pentru această meserie ci pentru că în copilărie a fost profund impresionată de educatoarele care veneau rujate la grădi. Și pentru ca și-a dorit cu suficientă disperare acest lucru, când s-a făcut mare s-a dat cu ruj și a fost angajată la grădinița nr.42. Altfel nu îmi pot explica faptul că asemenea personaje lucrează cu copiii. Doamna directoare este și tăietor-spânzurătorul șef al grădiniței nr. 42. Dacă nu reușești să-ți depui copilul la grădiniță la ora 8.30 (cel târziu), poți suna liniștit la muncă să te ceri acasă pentru că nu ai cu cine lăsa copilul.
Din ordinul doamnei E, la ora stabilită se pune zăvorul pe poartă ca la Doftana. Din câte cunosc de la alți părinți de copii cu TSA, în România nu există instituții de învățământ preșcolar dedicate acestor copii. Și atunci cu ei cum rămâne? Părinții acestor copii sunt și ei plătitori de taxe care nu numai că nu primesc vreun sprijin de la stat – ar fi o mega utopie! Copiii cu cancer nu primesc nici măcar o aspirină, darămite un copil cu autism. Ei, acești plătitori de taxe scot lunar mii de lei din piatră seacă pentru a asigura copiilor terapia atât de necesară, pe lângă dările plătite către statul ce asigură salariul educatoarei MM și pe al directoarei E. Nu e nevoie să fii părinte ca să știi cum se fac înscrierile la grădinițe sau școli.
Mutații, spertzuri, PCR. Și dacă într-un final apoteotic, copilul (obligatoriu cu însoțitor pentru ca altfel „nu vi-l acceptă nimeni, doamnă”) este primit într-o grădiniță de stat, acest lucru va fi împachetat sub formă de favoare. Cotizația e și aia obligatorie. Am încercat să intru în contact telefonic cu Inspectoratul Școlar. Eșec total! Prin urmare voi face o sesizare scrisă. Voi continua cu Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării… nu îmi fac iluzii dar îi voi tracasa atât cât îmi stă în putere.
În încheiere: 1. Ca să fie treaba oablă, declar că, din motive tehnice, nu sunt „mămică” și probabil nici un voi fi însă îmi pot imagina cam ce este în sufletul unui părinte de copil „necorespunzător normelor”, care se confruntă permanent cu asemenea… cadre și atat. Căci pedagogi nu îi poți numi. 2. „Nu ai cu cine vorbi”, „asta e, degeaba te enervezi”, pasivitatea, acceptarea soartei nu sunt soluția. Cu atât mai mult în vremurile pe care le trăim. Ne încordăm și noi oleacă mai tare, la următoarele alegeri?”.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro