4 comentariiIuliu Torje, medic anestezist în Germania, a postat un mesaj pe Facebook în care vorbeește despre lipsurile din sistem, dar și despre frica doctorilor de a acționa cu „sabia deasupra capului”. Totodată, Torje afirmă că tocmai aceste lucruri sunt răspunsul la întrebarea: „De ce am plecat din România?”.
„Tragedia din Târgu Jiu, unde un tânăr de 16 ani și-a pierdut viața, cel mai probabil din cauza unui șoc septic provocat de o peritonită, ridică din nou un semnal de alarmă care ar trebui să răsune în întreaga noastră societate. Încă o viață pierdută în mod absurd, într-un sistem în care, în loc să existe protecție și sprijin pentru medicii care intervin cu curaj, se instalează frica de a acționa”, arată medicul.
Iuliu Torje afirmă că această teamă, această „medicină ultradefensivă”, nu este o problemă nouă, iar medicii preferă să se limiteze strict la competențele lor deoarece le este frică de consecințe.
„Medicii ezită să acționeze, se limitează strict la competențele lor, chiar și în situații critice, deoarece teama de repercusiuni legale îi paralizează, deși în Codul penal există prevederi care disculpă intervenția urgentă, chiar și atunci când depășește competențele unui medic, atunci când este o situație de absolută urgență. Dar câtă valoare are această prevedere, când, în practică, un medic simte constant sabia deasupra capului?”, spune Torje.
„Siguranța legală” a costat, de fapt, o viață”
În opinia acestuia, cel mai grav lucru este că, în asemenea situații, un medic trebuie să răspundă la o întrebare mult mai grea, una de conștiință.
„Dacă un copil își pierde viața, iar tu, ca profesionist, ai respectat normele și ești „safe” din punct de vedere legal, dar în sinea ta știi că ai fi putut să faci mai mult… poți să mai pui capul pe pernă noaptea? Să trăiești cu gândul că „siguranța legală” a costat, de fapt, o viață? Eu, personal, nu aș putea. Și nu cred că este un gând care să lase pe cineva indiferent”, spune doctorul.
În cazul tragediei de la Târgu Jiu se deschide o altă discuție, cea a pregătirii și dotării sistemului medical românesc pentru situații de urgență. Cât de pregătite sunt spitalele din România, în special cele non-universitare, să gestioneze un pacient în șoc septic? Să fie capabile să răspundă prompt, să aibă echipamentele și medicamentele esențiale la dispoziție?
„Am avut recent ocazia să fiu solicitat pentru o a doua opinie într-un spital județean de mari dimensiuni, unde nu se găsea nici măcar noradrenalină, un medicament vital în stabilizarea pacienților în stare critică, ce să mai vorbim de antibiotice de nouă generație…”, precizează medicul.
În continuare, acesta se întreabă firesc „ce șanse de supraviețuire au pacienții când spitalele lor duc lipsuri esențiale? Cât de bine sunt pregătite cadrele medicale să reacționeze la un tablou clinic atât de complex cum este șocul septic? Și ce resurse au, concret, pentru a face față unui astfel de caz?”
Prioritatea nu este bunăstarea pacientului
Adevărul, continuă Iuliu Torje, este dureros: lipsa de pregătire și echipament din spitale este rezultatul direct al unui management dezastruos, al unui sistem unde prioritatea nu este bunăstarea pacientului, ci plasarea „oamenilor potriviți” în funcții-cheie.
„În această mentalitate, sănătatea devine un joc politic, iar viețile oamenilor rămân neprotejate. E o realitate amară, pe care toți o cunoaștem, dar căreia pare că nimeni nu-i găsește soluție. Viețile se pierd, lipsurile persistă, iar sistemul rămâne blocat în nepăsare și lipsă de responsabilitate(…) Ce lecție amară despre limitele unui sistem care își pierde umanitatea… în care un copil moare, iar noi toți ne întrebăm: „Ce ar fi fost dacă?”, spune Torje.
În finalul postării, anestezistul atrage atenția că „trebuie să ne asumăm colectiv o schimbare, să creăm un mediu în care medicii să poată acționa dincolo de frică, cu resursele necesare și încrederea că, dacă se întâmplă o tragedie, ea nu este un rezultat al unui sistem care îi trădează la fiecare pas. Altfel, vom continua să asistăm, neputincioși, la aceeași poveste tragică repetându-se la nesfârșit.PS. Ordonanța de urgență din 4 sept 2024”.