„Seara, m-au prins soldații ruși și m-au legat de un stâlp. Am rămas toată noaptea în ger. Am fost eliberat de dimineață, de câțiva oameni care au avut curaj să iasă din pivnițele în care se adăposteau”, rememorează Anatoli episodul care l-a schilodit pe viață.
„Am încercat să merg, dar mă dureau enorm picioarele. Apoi nu-mi mai amintesc nimic”, explică el.
Tânărul a fost tratat, inițial, la un centru medical din Trosteanet. Și dacă s-ar fi încercat evacuarea lui, aceasta nu era posibilă. Orașul era blocat.
Policlinica în care era tratat a fost bombardată
„Am fost internat 20 de zile, apoi policlinica a fost bombardată. Unitatea medicală a fost evacuată, era prea periculos să rămâi în spital”, explică bărbatul.
Anatoli a fost recuperat dintre ruinele spitalului atacat cu rachete de alți voluntari și transportat într-un subsol relativ sigur. A putut fi dus cu ambulanța la spitalul din Ohtîrka abia după ce orașul natal a fost eliberat.
„Pe 9 aprilie, a fost luat cu ambulanța, inconștient, în stare critică, cu hipotermie generală, degerături ale picioarelor”, a explicat șeful secției de chirurgie, Alexander Lîsenko.
„Nu a existat nici o șansă să-i salvăm picioarele”
„Nu a existat nicio șansă să-i salvăm picioarele lui Anatoli, spune medicul. „Pacientul a avut degerături la ambele picioare, de gradul 4, adică, în limbajul obișnuit, era cangrenă. A fost operat pe 15 aprilie”, explică Lîsenko. Amputarea picioarelor a fost singura șansă pentru Anatoli.
Acum, Anatoli se pregătește pentru protezare. Războiul i-a schimbat, iremediabil, viața. „Victoria îmi va alina suferința”, spune el.
Speranța e tot ce i-a mai rămas.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina
Foto: Suspilne.media