14 comentariiDr. Cosmin Alexandrescu, medic primar radiolog, președintele APMA, a spus într-un interviu acordat pentru Libertatea care sunt motivele care i-au făcut pe medici să iasă în stradă și ce soluții cred că ar trebui luate de guvernanți pentru a stopa atât criza de personal din România, cât și imaginea tot mai deteriorată a acestei bresle în societate, din cauza unor scandaluri în care sunt implicați doar o mână din cei 55.000 de medici care profesează în țară.
Libertatea: E o manifestare neobișnuită, cum de s-a ajuns aici?
Dr. Cosmin Alexandrescu: În România meseria de medic oferă trăiri extreme omului obișnuit. Pe de o parte, suntem zugrăviți ca niște eroi, pe de alta am ajuns să fim priviți ca niște paria, șpăgari și/sau criminali în serie. Și ne dorim să fim împreună indiferent de specialitate sau loc de muncă. Mi-aș dori să fie alături de noi și conducerea CMR, care reprezintă breasla, mi-aș dori să îi avem alături și pe medicii de familie, care sunt colaboratorii noștri apropiați, dar și pe medicii din spitale.
România are cam 55.000 de medici. 99,99% dintre colegii mei își fac datoria cinstit, cu pasiune și având de parcurs zilnic multe lipsuri și obstacole. Procentual, cei despre care aflăm fapte reprobabile sunt extrem de puțini, însă, din păcate, foarte vizibili. E vorba aici de o pondere prea mare a atenției publice pe aceste cazuri.
– Există o problemă de comunicare, de modul în care interacționează medicii cu presa?
– Eu cred puternic în libertatea de exprimare și încurajez mass-media să-și facă onest treaba. Avem nevoie de comunicare, cu atât mai mult cu cât cursurile de acest tip încă lipsesc din pregătirea noastră de bază. Câte spitale publice sau mari policlinici au la noi, oficial, departamente de profil? Nu dau lecții, dar lumea tinde să generalizeze, iar generalizările în lipsa argumentelor științifice pot deveni periculoase. Doctorul nu e Dumnezeu.
Care sunt cele trei solicitări ale medicilor din Ambulatoriu
– Ce urmăriți de la acest protest?
– Sunt trei mari puncte asupra cărora vrem să atragem atenția: poziția medicului în societate, reforma sistemului de sănătate și tratamentul arogant al Casei Naționale de Asigurări. Dacă ne uităm spre toate țările dezvoltate din lume, observăm că acestea au sisteme medicale performante. La bază este relația medic-pacient, una bazată pe încredere și pe respect reciproc. La noi poziția doctorului este profund zdruncinată de greșeli individuale. Greșeli care din goana după senzațional au ajuns să țină prima pagină și să arunce o umbră groasă asupra întregului corp medical.
– Reforma reală de unde ar trebui să înceapă?
– De la învățământul medical. Nicăieri nu se mai pune accent pe integrarea pacientului într-o echipă. Sistemul de examinare tip grilă, cvasigeneralizat, care ușurează munca celui ce corectează și standardizează examenul îi face pe studenți să învețe mai ales despre rarități și cazuri particulare și totodată înclină balanța către o acumulare superficială a cunoștințelor bazată mai mult pe recunoaștere și nu pe o înțelegere profundă a fenomenelor medicale. Sunt foarte puține locuri unde se încurajează dezbaterea, integrarea într-un sistem coerent, proiectele la comun, inițiativele tinerilor. Sistemul de școlarizare „la buget vs cu taxă” distruge relațiile de camaraderie care ar trebui să existe între studenți.
– Rezidențiatul părea, la un moment dat, o modernizare. A fost un pas înainte?
– Așa ar fi trebuit, să fie un pas înainte, dar a fost schimonosit de realitățile românești. S-a ajuns azi ca numărul de locuri și specialitățile scoase la concurs să fie inadecvate realităților demografice și de morbiditate. S-a schimbat raportul dintre generații sau s-a schimbat prevalența unor boli, dar noi nu ne-am adaptat. Pregătim masiv medicii pentru Vest, este o hemoragie continuă, iar primele semne de colaps se simt deja. Baronizarea clinicilor și a secțiilor din spitalele importante, care s-a accentuat prin implicarea politicului, a dus la cvasidispariția mentoratului. La noi, funcțiile, odată prinse, sunt pe viață. Nu contează ce și cât lași în urma ta, nu există niciun fel de obligații, indicatori-cheie de performanță precum în Vest etc.
– Cum de la ei merge și la noi nu?
– Acolo, un rezident de anul III poate face intervenții la același nivel ca un medic primar la noi, pentru că e forțat din prima zi de mentor să iasă din zona de confort și să crească. După fiecare ciclu mentorul este monitorizat, dă socoteală, așa că are tot interesul să promoveze oameni buni. La noi, dacă n-ai pile sau norocul să dai peste cine trebuie, completezi hârtii pe holuri și pregătirea stagnează.
Salariile nu țin cont de performanța doctorilor. Operezi, nu operezi, iei aceiași bani
– Unde ar mai fi de umblat?
– Funcționăm din inerție, nu există registre naționale pentru principalele afecțiuni. Asta ne-ar ajuta enorm la distribuția resursei umane și la a celei materiale. O mare parte din țară este deșertificată la capitolul asistență medicală, în timp ce marile centre sunt supraaglomerate. Există un dezechilibru abisal între urban și rural și între urbanul mare și urbanul mic.
– Sunt medici care câștigă net și 40.000 lei pe lună la țară…
– Este tot o consecință a deșertificării. Da, există colegi care au pe hârtie mii de pacienți pe care, uneori, nu îi văd vreodată. Sunt un fel de monopoluri locale peste câteva comune, date mereu ca exemplu pentru prosperitatea doctorilor. Oamenii ăia trebuie arondați cuiva, ei se duc la cel mai apropiat cabinet al unui doctor de familie. Nu este vina medicului că în localitățile din jur nu există niciun alt confrate. Și trebuie spus ferm, medicina de familie și ambulatoriul de specialitate sunt singurele sectoare medicale unde veniturile sunt proporționale cu munca, cu performanța. Chiar dacă medicina de familie în acest moment este mai bine plătită decât ambulatoriul de specialitate, APMA nu a militat și nici nu o va face pentru scăderea veniturilor medicilor de familie. Noi cerem creșterea finanțării ambulatoriului, pentru că este singura șansă de a face economii în sistem prin reducerea internărilor nenecesare.
– Și salariile au fost mărite de câțiva ani. Sunt medicii mulțumiți?
– Da, au fost mărite, dar otova. Ele nu țin cont de performanță. Ele nu acoperă celelalte lipsuri de material, consumabile și resurse umane din spital. Un chirurg care face transplant într-un mare spital e plătit la fel ca unul care n-are ce opera într-un orășel și face trimiteri către primul. Doar medicina de familie și ambulatoriul de specialitate obțin venituri proporționale cu activitatea și cu numărul de pacienți. Dar, atenție, subfinanțarea cruntă a ambulatoriului înseamnă aglomerarea și mai mare a spitalelor, cu costuri mai mari și inconveniente de tip tratamente întârziate, erori medicale ca urmare a lipsei de timp pentru analize temeinice ale cazurilor etc. Puneți la socoteală că medicii din spitale fac gărzi care se continuă cu activitatea obișnuită, ceea ce doar la noi se poate.
– Medicii independenți cum o duc?
– Praxisul de acest tip este sub o presiune permanentă, care se accentuează zi de zi. Astfel, laboratorul și radiologia practic au dispărut ca practică independentă, neputând rezista în fața marilor rețele. Distribuirea bugetului de paraclinic nu este proporțională cu adresabilitatea, ci cu criterii tehnice de tip număr de aparate, personal etc. S-a ajuns la un oligopol. Este ok să ai totul într-un loc, dar banii trebuie să ajungă și acolo unde nu-s spitale cu zeci de specialități și omul are nevoie doar de o radiografie, să zicem. Următorul sector aflat sub asediu este medicul specialist de ambulatoriu. Fără o finanțare corespunzătoare, fără optimizarea circuitului pacientului, va dispărea și el în anii care vin.
„Fără reformă, vom pierde toți – atât corpul medical, cât și cetățeanul”
– De-a lungul ultimilor 20 de ani v-ați tot războit cu CNAS. Care a fost cauza?
– Deseori în conducerea instituției au fost colegi medici. Interesant, toți șefii uită că membrii APMA, dar și alte categorii de doctori, sunt parteneri contractuali. Pe care CNAS îi tratează arogant, neexistând vreodată negocieri reale, ci doar impuneri. Deși legea spune clar că între noi este un contract civil care se negociază de pe poziții de egalitate. Banii CNAS sunt contribuția voluntară a cetățenilor pentru sănătatea lor. Doar că acești bani sunt anonimizați în bugetul consolidat al statului, Ministerul de Finanțe distribuindu-i după bunul plac și nevoile bugetului, iar CNAS împarte doar ce primește de la Finanțe.
– Cum sună viitorul?
– Sumbru, dacă nu se vor lua măsuri. Peste zece ani, jumătate dintre actualii medici vor ieși la pensie. Majoritatea absolvenților vor pleca afară din cauzele enumerate mai sus. Tabloul e deja complicat încă din anii trecuți. Acum avem cam 300 de doctori la 100.000 locuitori, e o chestiune de siguranță națională pe care n-o vede nimeni. 30.000 din totalul de 55.000 de medici din România sunt concentrați în Capitală, Cluj, Iași, Dolj, Timiș, Mureș și Constanța. Restul de 35 de județe au 25.000 de medici. Sunt 12 județe cu mai puțin de 500, trei au sub 300, Tulcea are cel mai puțin, în jur de 250 de medici.
De aceea dorim să tragem un semnal de alarmă, acum, cât încă este timp pentru a încerca să schimbăm direcția lucrurilor. Fără reformă, vom pierde toți – atât corpul medical, cât și cetățeanul care își caută un sprijin în acesta. Doar prin repoziționarea valorilor în societate vom avea toți de câștigat.
Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu