– Domnule Săndesc, care este situația locurilor la ATI la Spitalul Județean Timiș?
– Am instalat recent un container ATI în curte, unde acum avem 6 pacienți cu COVID-19. Numărul maxim e de 12 paturi, la limită. Noi suntem spital suport COVID și am intuit că va veni valul, așa că am încercat să ne pregătim.
Ca și în alte locuri din țară, nu poți transforma un spital precum Județeanul din Timișoara în spital exclusiv COVID, pentru că aici se tratează cazuri grave ale altor boli pentru o zonă întreagă a României. Plus traumatisme, arși și așa mai departe. Dar ne-am extins și în primăvară, ne vom extinde și acum și vom dezvolta locuri și pentru pacienții infectaţi cu noul coronavirus, în spații separate.
Ce spune despre posibila recuzare a medicilor ATI
– Există temeri că, pe fondul creșterii numărului de cazuri, acei medici ATI care nu sunt acum implicați în tratarea COVID nu vor dori să se adauge colegilor lor copleșiți.
– Noi, de la ”Județean”, am avut peste 30 de medici ATI care s-au detașat voluntar în țară. Am ținut la termenii ”detașare voluntară”. La început, în primăvară, da, a fost un moment de reținere. Apoi însă, din informațiile mele și ale Societății de ATI, specialiştii de terapie intensivă solicitați au participat oriunde la tratarea bolnavilor de COVID.
– Deci nu confirmați un posibil blocaj în sistem din cauza refuzului în perioada următoare?
– Îmi cereți să vorbesc despre viitor și sunt mulți de ”dacă”. Însă nu cred că va renunța cineva, nu văd că ne așteaptă așa ceva. Altele sunt pericolele.
Nu voi folosi cuvinte precum sacrificiul medicilor ATI. O să spun ce mi-au spus ei. Să te implici acum în tratarea COVID e o chestiune de pragmatism. Altfel, dacă nu participăm toți, nu izbândim, nu trecem peste pandemie. Nu cred că se vor recuza.
– Și…
– Să vă mai spun ceva. Uneori, riscul de contaminare cu virusul, dacă lucrezi în secțiile non-COVID, este mai mare.
– De ce?
– Pentru că în secțiile COVID folosești echipamentul complet și toată atenția ta și a colegilor. Când ești în celelalte secții te protejezi, dar nu cu tot echipamentul. Plus că, omenește, ești mai puțin preocupat de risc și, prin urmare, poți fi mai neatent.
”În analize vedem că sunt pe moarte, dar ei sunt conștienți, conversăm. E teribil”
– Se vorbește despre un stres enorm, despre burnout în cazul medicilor ATI. Care e riscul pentru perioada următoare?
– Da, e o presiune uriașă, dar știți, din observațiile mele, de unde vine în primul rând? Din șocul sufletesc al personalului medical în fața morții absolut dureroase a pacienților COVID.
– Puteți detalia, vă rugăm?
– Bolnavii severi de COVID, pentru care nu mai poți face nimic, nu știu acest lucru. Apare fenomenul de ”happy” hypoxemia. Ei se simt fericiți, vorbesc, iar noi știm că vor muri. Numai înainte de ‘89, cu avorturile, am suferit la fel. În analize vedem că sunt foarte rău, că nu mai rezistă, că sunt pe moarte, dar ei sunt conștienți, conversăm. E teribil. E o durere înfiorător de dus pentru tot personalul medical.
Ultimul mesaj al bolnavului muribund: ”Vă rog, purtați mască!”
– În privința hipoxemiei, e ca la alpiniști aproape, nu?
– Da, însă aici vedem toate rezultatele de sânge, ecografiile, cum sunt afectate organele. Și noi realizăm starea, dar pacientul, nu. Plus că am avut cazuri care ne-au îngrozit. Oameni care s-au ridicat în picioare, am crezut că au scăpat, au reînceput să meargă – și peste două zile, organismul s-a prăbușit.
– Au murit?
– Au murit. Am avut și cazuri de persoane plecate acasă, teoretic vindecate. Și s-au întors după multe zile, cu abdomenul dureros. Erau în stare gravă, n-au putut fi salvați. De aceea vorbesc acum, simt că uneori, nu în fiecare zi, dar în anumite momente, e datoria mea să dau un mesaj. Dacă oamenii mă ascultă, bine. Dacă nu, nu.
Am avut, undeva în județul Timiș, nu vă voi spune spitalul, un bărbat care nu credea în virus, se considera – și poate că era – atât de puternic. Starea i s-a agravat. Și, când era atât de rău încât abia mai respira, a cerut telefonul. A dat un ultim mesaj familiei: ”Vă rog purtați mască!
– Nu vă supărați, episodul acesta sună greu de crezut.
– E autentic. Colegul meu care mi l-a povestit a văzut mesajul de pe telefon. Omul a murit, iar medicul ATI este și acum în stare de șoc.
– De ce spuneți că n-ați mai văzut așa ceva de dinainte de 1989?
– Pentru că noi, cei mai în vârstă (n.r. – Săndesc are 60 de ani), care am apucat acele vremuri în spitale, vedeam cum veneau femeile care nu puteau face întrerupere de sarcină. Era ilegal și o făceau pe unde puteau. Și multe dintre ele se infectau. Intrau în sepsis, dar nu realizau. Erau un pic umflate, se simțeau un pic rău, dar în analize se evidenția că organismul este în șoc. Vorbeam cu ele, nu voi uita asta niciodată, știam că nu mai e nimic de făcut, și după o vreme mureau. Asta văd acum în ochii colegilor mei care asistă la morțile acestea atât de greu de dus.
În inima orașului, imaginile care îți fac să stea inima pentru o clipă. *Fotografia care ilustrează articolul este una dintre cele care au început să fie difuzate de vineri seară, în centrul Bucureștiului, în zona din fața Ateneului, sub numele “Dont Take Them for Granted”. Proiectul, sub forma unei instalații uriașe, afișează imagini și texte realizate de artiștii Cristian Movilă și Capucine Gros, în perioada martie-august, în mai multe spitale din București, inclusiv în sălile ATI.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro