ComenteazăDe la 13 ani tanti Maria a muncit in casele burghezilor din Bucuresti. Daca inainte de venirea comunistilor la putere a avut grija de copiii bogatasilor, simtindu-se in casele acestora ca la ea acasa, dupa schimbarea sistemului a devenit menajera si spalatoreasa mai intai la Alexandru Moghioros, apoi la Ianos Fazecas, la Ion Gheorghe Maurer si, in final, la familia Ceausescu. Aici, viata ei s-a transformat intr-un calvar.
Femeie cu frica de Dumnezeu si de mare bun simt, am gasit-o pe tanti Maria intr-o camaruta modesta, aflata la subsolul unei case din Capitala. Dupa ani de munca grea, batrana are o pensie de circa un milion de lei, la care se mai adauga 200.000 lei, pe care ii castiga din spalatul scarilor. Mult ajutor primeste insa din partea fiului sau, Mihai, in varsta de 34 de ani.
Copil fiind, tanti Maria, si-a parasit satul din Ardeal pentru a veni in Capitala in cautarea unui loc de munca. A avut noroc cu o cumnata a mamei sale, care lucra in casa unui bogatas. “Stapanii matusii mele mi-au gasit de lucru la o alta familie bogata, unde trebuia sa am grija de doi copii”, povesteste tanti Maria.
Asa a inceput periplul sau prin casele oamenilor avuti din Capitala. “Erau toti asa de buni cu mine, incat nu ma simteam deloc straina”, adauga batrana, acum de 81 de ani.
In momentul in care comunistii au venit la putere, femeia a ramas fara serviciu. “Sotul surorii mele era sofer la Ana Pauker. Asa ca m-a dus la Gospodaria de partid ca sa ma angajez. Cei de aici m-au dat la Alexandru Moghioros (n.r. – membru al Biroului Politic si secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman), ca sa-i fac curatenie in casa. Era foarte popular domnul Moghioros. Se purta bine cu toata lumea”, spune tanti Maria.
In casa lui Ion Gheorghe Maurer (n.r. – prim-ministru al Romaniei, in perioada 1961-1974 si presedinte al prezidiului Marii Adunari Nationale a RPR intre anii 1958-1961) a ajuns dupa ce sotia acestuia, Elena Maurer, a auzit ca tanti Maria spala si calca frumos. Despre sotii Maurer batrana are numai cuvinte de lauda, amandoi fiind oameni cumsecade. Familia Maurer statea pe bd. Primaverii, chiar vizavi de familia Ceausescu, insa acestia nu prea se vizitau, deoarece Elena Ceausescu nu o avea deloc la inima pe sotia lui Maurer, care era o femeie culta.
Intr-o vara, sotii Maurer au plecat in concediu, moment in care “tovarasa” s-a dus la partid si a cerut ca tanti Maria sa fie transferata la ea. “Am crezut ca mor. Daca ea nu te placea, nu numai ca te dadea afara, dar te trimitea in satul in care te-ai nascut, cu interdictia de a mai iesi de acolo”, povesteste femeia si acum ingrozita.
“Ea ma astepta. Nu aveam voie sa ne adresam decat cu „Buna ziua, tovarasa Lenuta!”. De fiecare data cand veneam trebuia sa facem dus si sa ne schimbam in uniforma, ca nu cumva sa le aducem microbi de afara. Munceam de la 7.00 dimineata pana seara la 22.00, si nu primeam nimic de mancare, la fel ca si ceilalti. Si atunci cand aveam pachet la mine si stateam sa mananc, ei ii parea ca-mi pierd timpul: „Mai mananci?” sau „Iar mananci?”.
Din povestirile ei, poti sa-ti dai lesne seama ca nu a avut o viata tocmai usoara: si-a crescut singura baiatul, muncind inclusiv noptile, si-a ingropat parintii si cei opt frati si a trebuit sa infrunte mereu rautatea oamenilor care au profitat de faptul ca era o femeie singura, cu un copil. Cu toate acestea tanti Maria continua sa fie un om optimist. Ea spune ca doar “credinta in Dumnezeu m-a ajutat sa trec peste toate greutatile si neajunsurile”.
„Ceausescu transpira ca un cal”
Tovarasa era cea care tinea si evidenta hainelor, nu numai a treburilor din partid. “Cand aduceam hainele de la calcat, ea le prelua si le aseza in dulapuri. Daca nu-i placea cum sunt calcate, le arunca pe jos si le calca in picioare. Zilnic aveam de spalat o gramada de camasi. Ceausescu schimba in fiecare zi 4-5 camasi, pentru ca transpira exact ca un cal. Si salteaua patului trebuia schimbata, altfel nu se putea culca seara pe ea. Ii placea sa poarte numai camasi albe, de buna calitate, inclusiv cand mergea la vanatoare.