5 comentariiZamkov a povestit cum a ajuns în Ucraina ca parte a grupării de mercenari Wagner. El a fost recrutat din penitenciar, în toamna lui 2022, în timp ce executa o pedeapsă de opt ani de închisoare pentru trafic droguri.
A fost rănit în timpul luptelor de la Bahmut, în regiunea Donețk. A primit amnistia promisă deținuților recrutați și despăgubirea de o jumătate de milion de ruble (circa 5.300 de euro) plătită răniților.
Despăgubirea a folosit-o pentru a acoperi datoriile familiei, pentru un credit la casă. Potrivit lui Zamkov, a rămas cu datorii de 500.000 de ruble. În martie, banca a pus sechestru pe apartamentul familiei lui. Locuința are deja un nou proprietar, dar familia nu a fost evacuată până acum.
Dacă vine cineva aici, să-mi ia casa, îl voi împușca în cap! Până acum, nimeni nu a venit.
Vladislav Zamkov:
„Pentru ce m-am luptat? Pentru ce am fost carne de tun?! De ce am ucis oameni pe care nu-i cunoșteam? Am plecat într-o altă țară și am participat la acele operațiuni acolo. Am ucis peste 200 de oameni. De ce le-am luat viața și le-am cauzat durere familiilor lor? Oare pentru a mă întoarce în țara mea natală și să mă simt inutil?“ reflectează Zamkov într-unul dintre videoclipurile sale.
Mercenarul și-a deschis un canal de YouTube, după ce s-a întors acasă, în Pitkiaranta, Republica Karelia, în primăvara anului trecut. Orașul de pe malul Laatoka aparținea Finlandei înainte de Războiul de Iarnă (în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial), dar avea să fie predat definitiv URSS în 1944.
În videoclipurile sale, Zamkov se plânge că nu a primit niciodată anularea dobânzilor la împrumuturi promise celor care se întorc de pe front. Luptătorii Wagner nu au aceleași beneficii ca soldații contractuali ai forțelor Ministerului Apărării, observă el.
Zamkov nu a primit nici certificatul de veteran, „ceea ce este o problemă la biroul local de ocupare a forței de muncă”. În afară de zilier în construcții, i s-a oferit doar „varianta întoarcerii pe frontul din Ucraina”.
Pe canalul său, mercenarul atrage atenția asupra stării proaste a orașului cu 5.000 de locuitori, vorbește despre șomajul ridicat și despre clădiri și locuri de joacă abandonate: „Sunt oameni care văd toate astea și locuiesc în aceste case. Ei merg să pompeze apă din fântâni și își fac nevoile în fose septice”.
La centrul cultural, Zamkov prezintă scările sparte și un mozaic pe jumătate distrus din epoca sovietică.
El spune că este doar un cetățean obișnuit care „s-a săturat să privească toate astea”.
Nu văd niciun sprijin din partea statului. Nimeni nu m-a obligat să lupt, dar s-a promis o nouă viață dacă supraviețuiești. Am supraviețuit, dar acum îmi dau seama că eram doar carne de tun. Am ajuns mai rău.
Vladislav Zamkov: