Dani Iglesias, 27 de ani, este unul dintre fotbaliștii sosiți vara trecută la Dinamo București cu scopul de a readuce unul dintre brandurile importante ale României înapoi, în liga de elită. După cea mai mare rușine din istoria grupării, retrogradarea în eșalonul secund, suporterii și-au mai pierdut din afinitatea pentru echipă, însă spaniolul care a primit tricoul cu numărul 10 este unul dintre jucătorii care sunt pe placul tribunei alb-roșii.
Originar din istoricul Santiago de Compostela, Dani a început fotbalul la Deportivo La Coruna, având experiențe apoi la Guadalajara și Alaves în țara sa, trecând în Croația la Rijeka și NK Istra, apoi în Slovacia la Spartak Trnava și Sered, înainte de a ajunge la clubul din Ștefan cel Mare.
Despre cum se simte în afara gazonului, zi de zi, în București, a explicat în interviul acordat Libertatea, printre pregătirile de Crăciun.
Libertatea: Dani, sunt foarte diferiți românii de spanioli?
Dani Iglesias: Ca mentalitate, suntem foarte asemănători. Poate de aceea ne adaptăm atât de bine, și spaniolii în România, și românii în Spania. Nu sunt diferențe prea mari, trăim la fel. Am jucat în Slovacia, de exemplu, acolo era diferit, dificil, total altceva. Foarte rece aș caracteriza acea perioadă.
– Poți detalia?
– Nu poți să te apropii de cei de acolo. Nu vorbesc prea mult. Oamenii sunt mai distanți în Slovacia. În România? Te împrietenești cu omul în 5 minute! Sunt asemănări de caracter cu spaniolii, românii sunt amuzanți, deschiși la minte, interacționează foarte mult cu străinii. Mă uit și în vestiarul lui Dinamo, oamenii sunt amuzanți, indiferent de situație.
„Așteptăm să vedem Brașovul, Branul și Sighișoara”
– Cât de repede te-ai acomodat în București?
– Foarte ușor, foarte repede. Deja mă simt ca acasă în acest oraș, la club. Am un apartament, am o viață liniștită alături de soție, Ainara, și băiețelul nostru, Erik. Nu pot să nu fac comparație cu anul trecut, petrecut în Slovacia, unde fiecare zi a fost foarte grea. În România m-am acomodat foarte repede.
– Ce știai despre români până să ajungi aici?
– Multă lume mi-a vorbit frumos despre români, dar nu credeam că îmi va fi atât de ușor să mă simt la București ca acasă. Totuși, provin din nordul Spaniei, din Santiago de Compostela, un oraș pe care vă invit să-l vizitați oricând. Am un amic de-a jucat la Voluntari, tot spaniol, mi-a spus lucruri frumoase despre România, despre București, „vino aici, totul e OK, viața e ca-n Spania, doar ceva mai ieftină”. Auzisem despre capitala României, iar acum vreau neapărat, bine, soția în principal dorește acest lucru! (râde), să vedem Brașovul și castele din apropiere, Bran și Sighișoara.
– Cum este viața voastră de familie în Capitală?
– Perfect. Soția și băiatul îmi sunt alături. Am vizitat Centrul Vechi, Herăstrăul, totul mi s-a părut frumos în zona centrală a Bucureștiului. De-abia aștept să văd cum va fi la primăvară. (râde) Sper să stau mai mult de luna iunie, până când am contract cu Dinamo, inițial, ca să văd cum este pe termen lung. Sunt fericit aici, mă simt bine și în afara fotbalului.
„Văd că se construiește mult”
– Totuși, nu crezi că sunt diferențe mari față de Occident?
– Ce vrei să spui?!
– Uite, de exemplu, poate ai aflat, poate nu, României i-a fost refuzată accederea în spațiul Schengen.
– Eu spun ceea ce văd cu ochii mei. România este o țară în dezvoltare, în creștere. Spania a crescut în 30 de ani, nu de azi pe mâine. Probabil, peste 10 ani, România va fi la nivelul țărilor importante din Occident. Văd că se construiesc clădiri, drumuri, autostrăzi, acestea din urmă sunt un pas înapoi pentru țara voastră. Da, sunt diferențe mari în privința infrastructurii între Spania și România, dar ca oameni, ca stil de viață, suntem asemănători.
– Ce nu-ți place în România?
– Nu aș spune că e ceva major. Dacă ar fi să aleg ceva, în București e prea mult trafic. Îți petreci o oră în 3 kilometri. Și se construiește întruna. Dar e ceva minor. Înțeleg că România e în plină dezvoltare.
Ce le recomandă spaniolilor să facă în București
– Mâncarea tradițională ți-a făcut cu ochiul?
– Am mâncat paste, orez, pui și pește. Gulașul este românesc? Aaa, este de origine maghiară. Am mâncat tot felul de mâncăruri cu carne de porc, foarte gustoase.
– Dacă ai recomanda ceva…
– Pfaa. I-aș recomanda să vadă Bucureștiul, zona de centru, Centrul Vechi, Parcul Herăstrău cu lacul și cu restaurante. Și oamenii, sunt foarte buni. Celor mai tineri le-aș recomanda discotecile și barurile. (râde) Poate, dacă aș fi fost și eu single și ceva mai tânăr, le vizitam și eu, dar n-am fost niciodată vreun mare fan.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
ivryernest • 18.12.2022, 16:08
Părerile sunt împărțite. Sunt alții (ca mine) care cred că "se duce dracului giudețul" ("O scrisoare pierdută" — Caragiale)