Românul folosește o metodă cel puțin inedită care, spune el, l-a ferit până acum de infectarea cu virusul COVID-19. Două reguli are: își roagă clienții ca, în timp ce se află în taxi, să nu vorbească între ei, la telefon sau cu el. Iar cursele se desfășoară doar cu geamurile deschise, indiferent de vreme.
Viața pe Uber Londra înainte de criză
Povestea pe pământ britanic a românului în vârstă de 39 de ani a început acum patru ani când, doar din dorința de a-și demonstra că poate, a lăsat Bucureștiul și și-a căutat norocul în Regat. Era singur, așa că pretențiile nu i-au fost mari. Și-a găsit rapid de lucru ca taximetrist, de fapt ca șofer al unei companii de transport ce are platformă on-line, pentru că, la Londra, taximetriști sunt denumiți doar cei care lucrează pe celebrele Black Cab. Pandemia cu coronavirus l-a prins în plin avânt financiar: ajungea, săptămânal, și la o mie de lire sterline.
Acum, însă, lucrurile s-au schimbat radical.
”Am ajuns aici pentru că am vrut să văd cum e să muncești ”afară”. M-am acomodat cum nu se poate mai bine. Ca șofer la Uber, dar și la alte două companii cu platforme on-line, câștigam chiar și o mie de lire sterline pe săptămână. Bani suficienți să-mi plătesc chiria, taxele și să îmi și rămână”, spune Marius P.
”M-au crezut nebun, dar totuși nu m-au reclamat”
Românul care face taximetrie în Londra a decis să continue lucrul și pe perioada pandemiei cu coronavirus, dar și-a creat propria metodă de a se proteja în timpul curselor pe care le-a efectuat fără oprire.
Mănuși nu a purtat niciodată. S-a protejat de interacțiunea cu clienții cu mască, dar a aplicat și două reguli clare, de la care nu a abdicat indiferent de consecințele financiare care ar fi putut urma.
”Am citit că virusul rămâne în aer într-un loc închis, neaerisit. De aceea, cursele pe care le-am făcut, indiferent că a fost vorba de unele scurte, de 15 minute, sau de unele mai lungi, de aproape o oră, absolut toate au fost făcute doar cu toate geamurile deschise. Fie că a plouat, fie că a fost ceva mai frig. Așa i-am dus. Am făcut curent.
În plus, i-am rugat să nu vorbească între ei dacă sunt doi, la telefon sau cu mine. Unii m-au luat drept nebun, m-au luat în bășcălie, dar toți au acceptat situația. Altfel nu-i luam, chiar dacă pierdeam cursa și implicit bani. Nimeni nu m-a reclamat la companie”, dezvăluie Marius metoda prin care crede că a reușit să țină COVID-ul la distanță.
”Când dau nas în nas din greșeală pe stradă englezii sar ca arși”
Anglia își trăiește prezentul, ca mai toate țările afectate de coronavirus. Magazine, baruri, restaurante și școli închise. Restricții de circulație, distanțare socială, toate trecute de autorități doar la capitolul recomandări. Cei mai mulți englezi le respectă așa că poliția nu are decât rol de observator.
”Nu ne trebuie documente să ieșim din casă. Au voie doar două persoane să meargă una în apropierea celeilalte. Mai multe, doar dacă sunt din aceeași familie. Și pentru taxiuri se aplică aceeași regulă: doar doi clienți. Lumea respectă recomandările, unii sunt chiar speriați, șocați la gândul că s-ar putea apropia cineva de ei la mai puțin de doi metri. Pe stradă îi vezi ocolindu-se reciproc, chiar cu gesturi ostentative, iar când dau nas în nas din greșeală sar ca arși”, mai povestește Marius.
Terapie prin
agricultură la oraș
Lipsa oricărei de posibilități de distracție i-a făcut pe foarte mulți din englezii de la oraș să își ”omoare” timpul din postura de agricultori amatori. În strategia de dezvoltare a Londrei au fost prinse, în fiecare cartier, foarte multe parcele de pământ, loturi numerotate care sunt în proprietatea orășenilor. Profitând de faptul că nu există interdicții în ceea ce privește deplasarea de la domiciliu la parcelă, londonezii se îngrijesc acum de acele pământuri mai mult ca niciodată. Le udă, le sapă și cultivă pe ele flori și legume pentru consum propriu.
”E un fel de terapie prin agricultură, pentru că nu au ce face dacă totul e închis. Oamenii au voie să vină de acasă la parcelă și să facă grădinărit. Nu sunt agricultori profesioniști, o fac din nevoie, să le treacă timpul. Poliția îi lasă să se deplaseze la acele loturi”, explică Marius.
Speculanții aruncă prețurile în aer, guvernul ajută micii afaceriști
Viața la Londra e acum grea pentru toată lumea. Coronavirusul dictează prețurile măștilor, ale mănușilor sau ale substanțelor folosite la dezinfectat, produse care s-au scumpit, necontrolat, de la câțiva zeci de penny la aproape zece lire. Guvernul britanic a prevăzut acest lucru și, acum, micilor întreprinzători – self employed (n.r.liber profesionist) -, le întinde o mână de ajutor.
”Timp de trei luni, toți cei ca mine, liberi profesioniști cu firme care în România ar fi un fel de PFA, vor primi 80 la sută din media lunară salarială pe ultimii trei ani. Fie că avem sau nu serviciu în această perioadă. E un ajutor suplimentar câștigurilor pe care le poți avea în continuare”
Marius, taximetrist la Londra