400.000 de mexicani au fost prezenți și au ascultat-o pe prima femeie președinte a Mexicului, Claudia Sheinbaum. „Uitați-vă la ea și la noi, care am fost casnice fără dreptul de a studia”, au spus susținătoarele prezente.
https://twitter.com/Claudiashein/status/1841675402906902534?ref_src=twsrc%5Etfw
Declarația femeilor prezente în piața din Ciudad de Mexico reflectă situația din punct de vedere istoric în politica mondială, ca și în multe alte domenii: femeile nu au acces la putere. Câți oameni sunt în lume? Mai mult de 8,2 miliarde. Câte sunt femei? Aproape 50%, mai mult de 4 miliarde. Câte țări există? 195 recunoscute de ONU.
https://twitter.com/ElMowast/status/1841699637998100483?ref_src=twsrc%5Etfw
Țările care au la putere femei
Câte dintre acestea au avut vreodată o femeie în funcții de conducere? 80, potrivit organizației. Și câte au una acum? 29, potrivit lui Sheinbaum. „În ritmul actual, egalitatea de gen la cele mai înalte niveluri de luare a deciziilor nu va fi atinsă decât peste 130 de ani”, a transmis ONU la 1 octombrie.
Țările conduse de femei: Mexic – Claudia Sheinbaum (președintă), Sri Lanka – Harini Amarasuriya (prim-ministru), Thailanda – Paetongtarn Shinawatra (prim-ministru), Islanda – Halla Tomasdottir (președinte); Republica Democrată Congo – Judith Suminwa (premier), Macedonia de Nord – Gordana Siljanovska-Davkova (președintă), Malta – Myriam Spiteri Debono (președintă), Insulele Marshall – Hilda Heine (președintă), Dominica – Sylvanie Burton (președintă), Letonia – Evika Siliņa (prim-ministru), Trinidad şi Tobago – Christine Kangaloo (președintă), Bosnia și Herțegovina – Borjana Krišto (președintă a Consiliului de Miniștri), Slovenia – Nataša Pirc Musar (președintă), Peru – Dina Boluarte (președintă), Italia – Giorgia Meloni (prim-ministru), India – Droupadi Murmu (președintă), Honduras – Xiomara Castro (președintă), Barbados – Sandra Mason (președintă), Samoa – Fiamē Naomi Mataʻafa (prim-ministru), Kosovo – Vjosa Osmani (președintă), Tanzania – Samia Suluhu Hassan (președintă), Republica Moldova – Maia Sandu (președintă), Lituania – Ingrida Šimonytė (prim-ministru), Togo – Victoire Tomegah Dogbé (prim-ministru), Grecia – Katerina Sakellaropoulou (președintă), Danemarca – Mette Frederiksen (prim-ministru), Georgia – Salome Zourabichvili (președintă), Etiopia – Sahle-Work Zewde (președintă) și Barbados – Mia Mottley (prim-ministru).
Până aproape de secolul al XX-lea, femeile nu au avut drept de vot, nu au avut dreptul de a se prezenta în public, nu au avut dreptul de a-și exprima opiniile și nu au avut dreptul de a avea pretenții politice. Noua Zeelandă a fost prima țară în care au putut merge la urne: în anul 1893. Apoi au urmat: Finlanda (1906), Norvegia (1913), Danemarca (1915), Uniunea Sovietică (1917), Spania (1931), SUA (1920 – doar pentru femeile albe; femeilor de culoare nu li s-a permis acest lucru până în 1967), Zimbabwe și Kenya (1919) și Uruguay (1927).
„Progrese limitate” în ceea ce privește reprezentarea femeilor în parlamentele din întreaga lume
După dreptul la vot, femeile au ajuns în parlamente și congrese, pentru a se putea exprima. Și totuși, acum, după mai bine de un secol, există încă ținuturi în care acestea nu pot face acest lucru – ca în Vatican – sau pot face acest lucru într-un mod limitat – ca în Arabia Saudită, unde femeile au putut vota pentru prima dată în 2015.
Conform Uniunii Interparlamentare, „în primele opt luni ale anului 2024 s-au înregistrat progrese limitate în ceea ce privește reprezentarea femeilor în parlamentele din întreaga lume”. Organizația se aștepta ca, având în vedere că aproximativ jumătate din populația lumii va vota în 2024, numărul femeilor să crească.
În schimb, organizația a făcut public la sfârșitul lunii septembrie că „proporția globală a femeilor în Parlament a crescut la 27%, o creștere de doar 0,1 puncte procentuale de la începutul anului”, când creșterea medie anuală în ultimul deceniu a fost de 0,6 puncte. Această rată a suferit deja o încetinire în 2022 și 2023, scăzând la 0,4, ceea ce stârnește „îngrijorare” la Uniunea Interparlamentară pentru „o posibilă stagnare sau chiar o inversare a progreselor înregistrate”.
Potrivit datelor organizației de la începutul acestui an, femeile ocupă 36% din locurile parlamentare în America Latină și Caraibe; 33% în Europa și America de Nord; 27% în Africa Subsahariană; 23% în Asia de Est și de Sud-Est; 20% în Oceania; 19% în Asia Centrală și de Sud; și 18% în Africa de Nord și Asia de Vest. Ele sunt în continuare o minoritate în majoritatea structurilor din lume, iar atunci când o femeie este aleasă președinte, este încă o noutate, așa cum este acum în Mexic.