ComenteazăTimp de trei ore, cat am stat de vorba, a plans incontinuu. Nu se putea opri. Virgil Barbu, bucuresteanul care acum un an si-a pierdut intr-un mod crunt fiica de 40 de ani si nepotelul in varsta de cinci ani si sase luni, i-a cerut socoteala celui care i-a distrus familia. Drept raspuns, Mehmet Selek, turcul condamnat la inchisoare pe viata pentru ca si-a ucis sotia si fiul, i-a cerut socrului sa-i trimita pachete in puscarie.
Pana unde poate merge nemernicia unui ucigas? Pe 22 iunie 2007, turcul Mehmet Selek si-a casapit cu un cutit sotia, pe Doina. Era gelos. Apoi si-a sugrumat baietelul de cinci ani si jumatate “ca sa nu-l lase singur pe lume”.
Rapusi de durere, Maria si Virgil Barbu, parintii Doinei, au incercat sa stea de vorba cu barbatul care pana anul trecut le-a fost ginere.
“Nu mi-a zis niciodata de ce i-a omorat. M-am dus in arest sa-mi spuna. N-a vrut. S-a dat doar cu capul de pereti”, ne-a povestit Virgil. Isi aminteste cum pe Mehmet l-a primit cu toata dragostea in familia lui.
Acum, ca si cand ceea ce a facut nu ar fi fost de ajuns, Mehmet, care are 45 de ani, i-a trimis socrului sau o scrisoare din penitenciar: “Mi-a cerut sa-i duc pachet in inchisoare”.
Turcul voia ca socrul sa-i trimita haine si mancare. Si nu degeaba. Turcul i-a oferit la schimb promisiunea ca-i va lasa partea lui din apartamentul in care au locuit sotii Selek in ultimii ani. Pentru ca au avut grija de el, proprietarul acestuia, Valentin Mardare, le-a cedat lor locuinta. Casa in care s-a intamplat nenorocirea… Cand a citit scrisoarea, Virgil Barbu a incremenit: “I-am trimis inapoi o scrisoare si i-am spus sa se imbrace cu pamant, asa cum sunt copiii mei acum, si sa fie blestemat pentru ceea ce a facut!”.
Merge zilnic la mormantul Doinei si al micutului Gabriel
Virgil Barbu se duce zilnic la cimitirul Jilava, acolo unde zac acum copiii lui. Il cunosc si cainii, carora le da mancare. In amintirea lui Gabriel, bunicul ajuta cum poate cate un copil mai nevoias. Acum l-a pregatit de scoala pe cel care dormea cu Gabriel in pat la gradinita. In toamna ar fi mers si nepotul lui la scoala. Adeseori, Virgil Barbu il vede in vis pe micutul Gabriel, nepotelul pe care propriul tata l-a ucis cu propriile maini: “L-am visat intr-o noapte. Imi cerea un semafor de jucarie. A doua zi i l-am facut din polistiren, l-am colorat cu vopsea si i l-am pus pe mormant”.