«Mi-aş dona sângele pentru bonuri de masă»

Când vorbeşte despre donarea de sânge faţa i se luminează, se emoţionează, iar în colţul ochilor îi apar lacrimi. “Poate Dumnezeu de asta mă mai ţine pe pământ, că am ajutat cu sângele meu mulţi oameni care se aflau în suferinţă”, spune Verginia Arariţei.

Femeia a donat sânge prima dată în luna iulie 1954, apoi a revenit periodic la Centrul de Transfuzii din Botoşani, până acum câţiva ani. De atunci se descurcă tot mai greu, iar de când criza financiară şi-a arătat colţii a ajuns să îşi dorească să mai poată dona sânge. “Dacă până acum donam pentru că aşa e omeneşte, acum mi-aş da sângele în schimbul bonurilor de masă. Dar nu mai pot, că sunt bătrână”, spune femeia supărată.

Verginia locuieşte cu chirie, într-o cămăruţă, în care încape toată agoniseala ei de-o viaţă: un pat, un dulap de haine şi unul pentru vase, o masă pe care se află un televizor vechi, un scaun şi aragazul cu butelie. După ce a lucrat toată viaţa la o seră şi s-a îmbolnăvit de reumatism din cauza apei, femeia are acum o pensie de numai 200 de lei. Din acest venit, 150 de lei se duc pe chirie. Cu restul, plăteşte factura la energia electrică sau schimbă butelia. Nici pentru alimente nu are bani mereu, aşa că s-a învăţat să mănânce o dată pe zi, la prânz.

Recomandări

Din România până în Coreea de Sud pe motocicletă: un traseu de 36.000 de kilometri făcut în 91 de zile. Cifrele unei călătorii extraordinare

Bătrâna a fost inclusă într- un program de îngrijire a persoanelor vârstnice la domiciliu, dar, deocamdată, a primit doar două formulare, nimic mai mult. De mult timp a făcut demersuri pentru a primi o căsuţă, dar fără nici un rezultat, astfel că s-a resemnat. “Dacă aş avea bani de mâncare şi de medicamente, nu mi-ar mai trebui nimic”, mai spune femeia.

Citiţi mâine cum face faţă crizei un student, amanetându-şi lunar bijuteriile primite de la părinţi

Urmărește-ne pe Google News