Mic sondaj la marginea țării. De la „frumosul Ciolacu” și „inteligentul Geoană” la „Băsescu cel hazliu”, ce cred oamenii care trăiesc în colțul de jos al hărții, în Dobrogea, despre prezidențiale

Dai copilul pe geam și îi schimbi numele, îl „uită” boala. Prinzi busuioc în grindă, dau vacile mai mult lapte. Pui ștampila pe un nume, corupții înapoiază șpaga, răsar spitale din pământ, cu tot cu medici în ele, cresc pensiile, scad prețurile și așa mai departe. 

Cei cu care am discutat au o foarte vagă idee despre fișa postului de șef de stat. Dar toți sunt de acord asupra unui lucru: „Trebuie să se schimbe ceva!”. 

Un fost mecanic pe vapor și votul lui nostalgic

La 6 kilometri de graniță, orășelul Negru Vodă, populat de aproximativ 4.600 de oameni, are două puncte de atracție în centru: un bancomat și un magazin universal. Între ele, un monument al eroilor, flancat de băncuțe. Un bătrân mărunțel, cu bonetă de schi, stă gânditor, pe una dintre bănci. Stă și observă puținii trecători. 

Recomandări

Putin e un criminal, Trump e un neisprăvit

„Eu îl voiam pe Băsescu. Dar nu mai candidează… Nu mai… I-au făcut ăștia șmecherii și i-au făcut dosar penal… Mie mi-a plăcut de Băsescu, nu știu, c-am lucrat cu el pe vapoare, pe astea… Era comandant de vapor, eu eram mecanic. Mi-a plăcut de el, că era hazliu așa, în felul lui, era nu știu cum”, povestește bărbatul. Fața i se luminează și ochii fulgeră mai albastru, când vorbește de viața lui pe mare. 

Luminile i se sting pe chip, când revine la anul 2024. „Nu prea îi știu pe ăștia de candidează acum. Pe Ciolacu l-aș vota, poate face ceva”. De la viitorul președinte, așteaptă „multe”: „Că ia uitați cum arată orașul ăsta, orașul lu pește! Ăsta-i oraș?! Un președinte ar trebui să facă ceva, să schimbe… A băgat containerele alea la vrăjeală. Băgăm cardul. Plătesc impozit la Primărie pe gunoi, da? Și trebuie să mă duc să-mi iau card de la Primărie. Mai bine mă duc și iau o pungă, în mama ei de treabă, și o duc la gunoi”. Adaugă că el, fiind singur, nu produce așa multe deșeuri. Și oftează. 

Recomandări

Cum s-au fraudat alegerile care au adus la putere comuniștii. 10.000 de „huligani” îmbrăcați în uniformă de jandarmi au vegheat urnele duble din secțiile de vot

„Geoană a lucrat în America și la Uniunea Europeană”

Un licean grăbește pasul spre școală. Va vota pentru prima dată, dar nu știe cu cine. „Încă nu m-am gândit, mi-e greu să aleg pe cineva acum. Dar la vot merg. Mi-e greu să aleg, pentru că nu știu dacă se va face ceva în viitorul apropiat. În primul rând, cred eu, educația e importantă, de aici pornește totul. Aici aștept să schimbe ceva președintele”. 

Un pensionar ieșind din magazin are deja o părere bine formată. „La președinție votez cu Geoană. Ca viitor președinte, știe ce are de făcut dumnealui”. Sigur, asta nu înseamnă că trebuie să știm și noi, pentru că domnul respectiv nu intră în detalii. 

„Geoană este un om foarte inteligent și știe, a lucrat atâția ani în America și la Uniunea Europeană. Știe foarte bine. Care e prima mea așteptare de la președinte? Să avem o țară frumoasă și oameni muncitori. Dacă n-avem oameni muncitori, cu cine mergem? Tot aceiași oameni?”. Face o pauză și precizează repede, să nu pară că și-a faultat favoritul: „Chiar dacă a mai fost Geoană, problema este… că-i foarte bun. Eu așa zic, după părerea mea”. 

Recomandări

Anchetă pentru trădare în dosarul generalului Radu Theodoru. Suspiciuni de lovitură de stat în România

Cuminte și senin, un alt pensionar recunoaște că nu s-a interesat de mersul campaniei: „Cu cine votez? Păi, îmi spuneți și mie, că nici nu știu care sunt. Geoană, Ciolacu… Ciucă… George Simion… Și femeia aia, cum o cheamă? De la un președinte, aștept să facă un bine la oameni, să ne dea pensiile puțin mai mari. Mai am un an până la pensie, să văd cât îmi dă…”.

Alegerile doamnelor din Negru Vodă

O doamnă de vreo 50 de ani, ținând în echilibru în mâna dreaptă o varză rotundă splendidă, își face curaj că „mai e până la vot. Mai avem timp să ne gândim, să ne răzgândim. Ce aștept de la noul președinte? Să meargă lucrurile mai bine în țara asta, să sperăm. Și-n administrație, și financiar, orice”. 

O bătrânică minionă, cu bască de mohair și gropițe de școlăriță când râde, își declară admirația pentru liderul PSD: „Mie îmi place de Marcel Ciolacu. Pentru că e un bărbat frumos, arată responsabilitate, e ferm. Inspiră încredere”. 

I-au roșit până și ochelarii spunând asta, dar pare foarte încântată că și-a rostit oful. „Ce aștept de la un președinte? Să creeze locuri de muncă. Să mărească pensiile, să mai scadă din prețuri, că sunt prea mari. Mi-am cumpărat o pâine și-am dat 3 lei. Era 2 lei și zilele trecute. Începând de ieri, azi, s-a mai mărit”.

Pe una dintre străduțe, o pensionară cu basma și geacă sport trage un troller gol. „E pentru sprijin, altfel nu pot merge”, explică ea. „Nu știu, deocamdată nu ne-am hotărât cu cine votăm. Trebuie să ne hotărâm, unul trebuie votat. Nu știu, să vedem copiii ce zic, ne luăm după ei. Pe care să alegem? Care-i mai bun, mă? Vreau să știu și eu. Toți zic că-s buni și, până la urmă, nu știm ce-o fi. Votez, că de votat, aoleu, păi, nu se poate să nu votez”. 

„Trebuie să punem ștampila undeva!”

Doamna care l-a luat pe „nu știu” în brațe adaugă că speră „ceva bun” de la noul președinte. „Și pentru pensionari… Uite, mie, de exemplu, mi-a rămas pensia așa, 1.280 de lei. Pensie de urmaș. Ce faci cu banii ăia? Nimica, mamă, nu faci cu ei, că uite tratamentul cât costă. Acum om vedea. Dar dumneavoastră cu cine sunteți? Ca să știu ce spun, dacă stăm de vorbă. Cu România Mare?”. 

Când află că nu suntem cu nimeni, se mai relaxează oarecum. Își strânge nodul la basma și contextualizează. „Nu mai e mult până la alegeri, dar de care-auzi nu e bine. Nici lumea asta nu e hotărâtă cu cine. S-au înșelat cu… Ce-a făcut, că n-a făcut nici o brânză… Și acuma le e frică tot așa. Ce-om face om face. Care-o fi o fi. Trebuie să punem ștampila undeva, că fără asta nu se poate!”.

De ce nu se poate? „Ștampila aia dacă n-o ai înseamnă că ești… Cine ești? Am și eu nepoate, au trecut de 18 ani. «Maică, votați, maică!», «Da, mamaie, votăm!». Trebuie să votăm. Că așa trebuie. Să vedem și noi cum se schimbă. Că dac-o rămâne tot așa e… moarte. E moarte! Mor oamenii pe capete din cauza scumpătățurilor. Păi, mai am eu curaj să mănânc ca ăla care are nu știu câți bani? Ne rugăm la Dumnezeu și noi, poate s-o-ndrepta treburile! Bătrânii, ca bătrânii, mâine, poimâine, închidem ochii. Dar tineretul ce face? Ar trebui locuri de muncă. Tinerii pleacă afară să muncească. Rămân ăia care nu pot să plece. Nu e bine, maică. E de groază dacă nu se schimbă ceva”. 

Un vot obținut pe TikTok

În satul Albești, din comuna cu același nume, procentul de nehotărâți e la fel cu cel din Negru Vodă. În pauza de masă, un mecanic agricol își exprimă deruta. „Deocamdată-s cu munca, nu știu cu cine votez. Nu prea-i știu așa pe toți. Muncesc când pe combină, când pe tractor. La arat, la discuit. Ciolacu e de la PSD, da? Cred că pe el o să-l votez, dacă-i de la PSD. Aștept de la noul președinte un trai mai bun, o viață mai bună, cum era și înainte, pe timpul lui Ceaușescu. Aveam de toate, de muncă aveam, mâncare aveam. Deci eram mai bine ca acuma. Acuma muncim și nu ne-ajungem cu banii, totul e scump la magazine”. 

Dintr-un grup de tineri, unul singur acceptă micul nostru chestionar. „Nu-i cunosc pe nici unul dintre candidați. Cu Georgescu o să votez. Călin sau Cătălin Georgescu. Am auzit de el de pe TikTok. Sau cu cine vreți dumneavoastră?”, spune băiatul, susținut moral de chicotelile prietenilor. „Aștept de la președinte să facă un trai mai bun în România. Să mărească salariile, să aibă grijă de oameni cum trebuie”. 

Un muncitor care repară scările de la Căminul Cultural se oprește din netezit cimentul, se încruntă, apoi răspunde: „Cu cine votez? Asta rămâne de gândit pe parcurs. E greu, e foarte greu de luat o decizie dintre atâția”. 

Fanii lui Ciolacu, Lasconi, Geoană și Simion, la aceeași masă

La o terasă de la un magazin din sat, politica își reintră în drepturi pe agenda zilei, alături de fotbal și agricultură. Un bărbat slab, cufundat într-o geacă, „șofer profesionist din ‘87” spune că și-a ales favoriții în funcție de IQ: „Credem că cel mai bun ar fi Mircea Geoană sau Lasconi. Sunt indecis. Să vedem ce mai spune la televizor, ce mai comentează, ce mai propune, știți cum este. Aș merge pe Geoană sau Lasconi pentru că sunt niște oameni care, cum să vă spun, din punct de vedere intelectual, au niște responsabilități și au avut o viață politică din urmă. Cred că merită să-i votăm”.

Bătrânul său tovarăș de masă îl preferă pe candidatul AUR: „Eu pe Simion îl votez”. „Nu, nu, nici Simion, nici Ciolacu, trebuie ceva schimbare!”, îi taie vorba șoferul. Apoi continuă, concesiv: „Da, dacă mai era doamna Șoșoacă, da. Cum a fost și cu Vadim Tudor. Eu lucram la particular atunci și șmecherii își treceau averile la femei și la copii, că le era frică. Nu-s legi în țara asta! Ăla a furat o sută de milioane de euro, face un an de pușcărie. Eu am condus beat cu mașina mea și m-am lovit de un stâlp și am făcut doi ani și jumătate de pușcărie. De ce?”.

Al treilea comesean, mai tânăr, cu hanorac, e hotărât să voteze cu Ciolacu. „E hoț, mă!”, intervine iar fanul lui Geoană sau Lasconi. „De ce hoț? Uite că le-a mărit pensiile la oameni. Ți-ai spus opinia? Lasă-mă să-mi spun și eu opinia!”. Dar nu mai are nimic de spus. Tace și ascultă ce spun ceilalți, cu un calm aproape patern. 

„Pensia s-a mărit, dar și punga s-a scumpit”

„Un președinte, l-ai ales, descoperă că nu are drepturi, când ajunge acolo. Nu are dreptul să aia, să aia. Dar ai promis? Ai promis. Alocațiile pentru copii, sistemul de sănătate și învățământul, asta ar fi mai important”, se aprinde șoferul. „Obligatoriu trebuie spitale. Sistemul de învățământ e la pământ”. 

„Am o pensie de mizerie”, mărturisește fanul lui Simion. „2100 de lei. Am fost mecanic agricol”. „Noi țăranii muncim, ca să aibă orășenii. Și nu se vede la noi”, îl compătimește, întrerupându-l iar, votantul lui Geoană sau Lasconi. „Ne dă 3.000 de euro, dacă ai o seră și scoți nu știu câte kilograme de roșii. Dar unde le vinzi? Ajută agricultura, ajută țăranul de rând! O tonă de lemne e 800 de lei. Noi facem focul!”. 

„După 32 de ani, patru luni și 2 zile, am ieșit eu la pensie. Mi-au mai mărit pensia, la recalculare, dar punga s-a scumpit!”, apucă să spună și bătrânul, arătând spre o pungă de supermarket, ghemuită sub scaun.

Ilie și cei trei copii cu meserie

În Darabani, care aparține tot de Negru Vodă, ploaia măruntă a pustiit străzile. Pe băncuța unui magazin, sub prelată, doi bărbați: unul mai corpolent, la vreo 50 de ani, altul mic, în haine negre, cu ochiul drept închis după un accident. „Sunt Ilie Abagiu și am 75 de ani”, se recomandă bătrânul, bucuros de interlocutori. 

„O să votez cu AUR. Ne-au păcălit de multe ori PSD, PNL. Ce aștept? Dacă iese Simion președinte, primarul de aicea, care e de la AUR, a promis că ne face șoseaua de la un cap la altul. De la președinte, nu știu cu ce se ocupă, ce s-aștept. Să mărească pensiile!”. 

Celălalt bărbat îl aprobă: „Simion e mai în stare, mai tânăr, are ambiție”. Adaugă, preventiv, că „nu le are cu politica”. „Nu știu, președintele ar trebui să aibă grijă de bătrâni, de pensionari. Să facă ce face orice președinte”. 

„Eu am vreun copil acasă? Din 3 băieți, am vreunul?”, întreabă retoric Ilie Abagiu. Băieții lui au toți meserii. „Au școala făcută la Mangalia, unul sudor, unul tubulator naval. Ăla micul a fost un fel de ospătar, în Mamaia. Acum a intrat în cadrul Armatei, la Topraisar. Ceilalți doi muncesc unul în Olanda, altul în Danemarca. Pe ăl mare ultima oară l-am văzut anul ăsta, în martie”. Unul dintre băieții plecați își ridică o casă, lângă casa părinților. Și asta îi dă putere tatălui să îndure distanța de copii. La un moment dat, măcar unul dintre ei se va întoarce. 

Câinele uitat la răscruce

În fața magazinului din Darabani, la răscruce, un câine negru, cu zgardă roșie se agită încoace și încolo. Stăpânul lui a venit cu el împreună, a cumpărat și a plecat. Câinele nu l-a observat când a ieșit și acum a rămas în urmă. „Nu e abandonat. E uitat”, explică cei doi bărbați. 

Dacă ar fi un cadru de film, câinele ar simboliza electoratul, iar stăpânul lui – clasa politică. Sigur că Lăbuș știe adresa stăpânului, dar… Pe drumul județean, stau în patrulare doi dulăi nepieptănați, cu țepi de noroi uscat în blană („rușii”). Pe strada care urcă spre grădinița nouă se zărește ceva ca o pernă destrămată care face gălăgie: bișoni și pechinezi, mici, dar mulți („Uniunea Europeană”). 

Ca să apară și „americani”, ar trebui să lărgim cadrul până la benzinărie, că ei pe acolo își fac veacul. Câinele negru nu îndrăznește să pornească nici într-o parte, nici în alta. Se uită cu speranță la oamenii de la magazin, gata să-i urmeze de cum se ridică, dar aceștia abia și-au început berile.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 18

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro