Burnt Oak este o suburbie din apropierea orașului Wembley din nord-vestul Londrei, care a fost numită „Mica Românie” din cauza numeroșilor est-europeni de aici.
În Burnt Oak limba română este a doua limbă cel mai frecvent vorbită și unde 56% dintre copiii care merg la școală nu vorbesc engleza ca primă limbă. 35% dintre imigranții care trăiesc în acest orășel au sosit din România, iar zona este frecvent pronunțată „Bontoc”, o variantă românizată a Burnt Oak. Aici există magazine, restaurante și chiar o biserică ortodoxă în care slujbele se țin în limba română.
Strada principală din Burnt Oak este un amestec între restaurante românești învechite și supermarketuri haotice care par să se „reverse” pe trotuar. Acoperișuri colorate acoperă tarabele cu fructe din fața numeroaselor magazine, iar oamenii conversează voios în alte limbi. La prânz, bărbații stau la terasele cafenelelor și restaurantelor, iar femeile își plimbă bebelușii în cărucioare.
Unul dintre locurile populare din zonă este o patiserie românească, deschisă de Ovidiu Șarpe, cel despre care Libertatea a scris recent. Ovidiu Șarpe a fugit pe un vas în Marea Britanie și în 40 de ani a creat o mică Românie acolo. A fost primul român cu magazin în zona Burnt Oak din Londra. Acum sunt 27 de afaceri românești acolo, iar zona a căpătat un nume mai accesibil românilor: Burtoacă, fiindcă pronunția englezeasă Burnt Oak era mai grea.
Jurnaliștii The Sun scriu că Ovidiu le-a mărturisit că în 2016 a votat pentru Brexit. „Vreau ca guvernul să poată alege pe cine să lase să vină aici, dar sper ca guvernul să poate vedea că Marea Britanie are nevoie de români”.
Despre felul în care s-a schimbat orășelul de la venirea românilor aici, vorbește și un imigrant turc care are un restaurant. „Oamenii vă vor spune că Oak Burnt s-a schimbat foarte repede. Românii au început să vină aici în urmă cu opt ani, dar a fost o invazie masivă în ultimii trei ani. Între timp, puburile și cafenelele irlandeze – întreprinderi foarte engleze – se închid, iar englezii și irlandezii încep să plece. De asemenea, Tesco a fost închis pentru că nu mai mergea afacerea, marea lor problemă fiind micile întreprinderi locale care sunt peste tot în prezent, ca și magazinele din România”.
Britanicii care continuă să locuiască în orășel nu par a avea probleme prea mari cu românii. De exemplu, Rikesh Mehta, care deține farmacia Burnt Oak, îmi spune că orașul a cunoscut un boom în ultimii ani. „Românii sunt buni pentru afaceri, cheltuiesc foarte mulți bani, în același timp muncesc foarte mult. Sunt o mulțime de români aici – jumătate din clienți nu pot vorbi engleza. Înainte de a ne da seama ce se întâmplă, au ajuns să aibă propriile cofetării și să se extindă ca focul, dar pentru noi, ca afacere, reprezintă venituri foarte mari”.
Desigur, majoritatea românilor din Marea Britanie sunt dornici să muncească, adesea ocupând locuri de muncă în industria de îngrijirii persoanelor în vârstă sau în construcții. Mulți imigranți est-europeni sunt angajați în restaurantele sau magazinele românești, unde rafturile sunt pline de prăjituri tradiționale, pâine și carne.
La restaurante, meniurile sunt în limba română, iar sarmalele sunt cea mai populară mâncare. „Clienții noștri sunt 99,9% români”, spune un bucătar. „Aici se întâlnește comunitatea. Aș prefera să mă întorc în România, dar acolo câștig doar 400 de lire făcând aceeași muncă, așa că trebuie să rămân din cauza banilor. Dar comunitatea de aici este plăcută, iar atunci când toată lumea vorbește limba ta, e ca și când ai fi acasă”.
Reportajul din The Sun a apărut la o săptămână după ce Institutul de Statistică din Marea Britanie a anunțat că românii sunt acum a doua cea mai mare comunitate de străini din Marea Britanie, cu peste 413 000 de persoane care trăiesc și lucrează aici. Cu zece ani în urmă, populația română de aici era de doar 42 000 de persoane – ceea ce înseamnă o creștere de zece ori în doar zece ani.