Pentru Irina, fiecare zi e o bucurie, dar şi o teamă. Bucuria că poate vedea încă o dată un alt răsărit, un alt apus, o altă lumină şi alte culori. Dar şi teama de “umbra” cea rece pe care boala din gena şi sângele ei o poate aşterne aproape oricând peste zvâcnirea vie a inimii ei. Încă nu se ştie exact cum “alege” o boală cum să se transmită “în neam”, urmaşilor.
Doar se ştie că se întâmplă, fără a se cunoaşte dinainte “ecuaţia” aceea mister ioasă prin care descendenţii cuiva cu o asemenea boală cu transmitere genetică vor purta peste ani, peste decenii, poate chiar secole, “stigmatul” acelei maladii. Una care creşte gradul de coagulare al sângelui mult peste cel normal, făcând mereu posibilă apariţia unor cheaguri potenţial letale.
În schimb, Irina ştie să picteze. Fix aşa cum respiră, practic de când se ştie, la 3 ani având deja 20 de picturi. Acum este chiar o pictoriţă renumită, având expoziţii şi participări la tot felul de evenimente artistice.
Îi place să picteze mai ales îngeri. Pare a avea o relaţie specială cu un “dincolo”, de necuprins pentru majoritatea oamenilor, dar care ei i se arată ca unui prieten vechi. Mai ales că la 7 ani a trecut, la propriu, prin coma cauzată de un accident vascular.
Dar Irina nu a dorit, se vede treaba, să părăsească lumea aceasta. Cu siguranţă, mai are “treabă” aici, mai are multe de făcut. Iar pentru asta, atât ea, cât şi părinţii ei luptă. Dar adesea sunt lupte ce ne depăşesc puterea concretă, oricâtă dorinţă de a le câştiga am avea. Mai ales când e vorba de bani.
Trimite ACUM un sms la 8828 cu textul IRINA şi donează 2 EURO! Banii se reţin o singură dată
De bani pentru tratamentul, de exemplu, ce poate fi făcut în Italia, la Spitalul San Matteo din Pavia, pentru siropul aspirin, ce la noi nici nu se produce sau de transfuziile cu factor V, care în ţară nu se prea obişnuieşte a fi făcut. În octombrie, de exemplu, nu a putut sta decât o săptămână în spitalul italian, în loc de trei, cât ar fi trebuit.
“Acum, factura pe care a trebuit să o plătim a fost de 9.800 de euro, deoarece i s-au făcut altfel de investigaţii şi au încercat un alt tratament! Costurile depind mereu de ceea ce îi fac acolo, de aceea de fiecare dată plătim diferit. Am plătit şi 8.600 de euro pentru 5 săptămâni, dar şi 6.000 de euro pentru 3 săptămâni. Iar acum 9.800, pentru una singură. Iar o singură sticluţă de sirop aspirin, care la noi nu se produce şi care îi ajunge doar 5 zile, este 18 euro. Deci, peste 100 de euro pe lună. Asta dacă reuşim s-o procurăm”, ne-a scris mama Irinei.
Dar pentru a o “scoate la capăt” cu toate aceste cheltuieli, Irina şi familia ei au nevoie de ajutor. De solidaritatea şi generozitatea semenilor. Pentru ca Irina să ne poată încânta, minuna, multă vreme de-acum înainte, cu picturile ei. Ca un înger cu ochi căprui care pictează alţi îngeri…