„Micutii nu stiu cum arata un televizor”

Pentru inceput, va prezint urmatoarea imagine: niste copii murdari, speriosi, analfabeti, privind cu ochii mari la invatatorii lor care vin la ore plictisiti, obositi, asteptand cu interes doar ziua cand primesc salariul. Asa ar crede cineva care n-ar concepe sa lucreze la tara, sa faca naveta cu haine de schimb in sacosa, sa nu aiba canalizare, laboratoare, sa nu aiba cancelarie. Pentru educatoare munca educativa implica o mare dragoste fata de copii si problemele acestora. Copiii din mediul rural sunt defavorizati. Chiar daca sala de grupa se afla intr-o scoala foarte veche, chiar daca ciorapelul este rupt pentru ca nu mai poate fi cusut, chiar daca locuiesc intr-un satuc izolat, eu, care lucrez aici de 26 de ani, va spun ca acesti copii sunt deosebiti. Sunt frumosi, veseli, harnici, canta, danseaza. Sunt receptivi si dornici sa cunoasca. Au dragostea mea de educatoare, au o sala de grupa spatioasa pentru 20-25 de copii, dar au nevoie de mai mult sprijin.
Nu-mi gasesc linistea cand imi vad copiii din grupa tristi pentru ca nu stiu cum arata un televizor, cand ii vad lipsiti de bucuria de a avea o jucarie noua, o carte de colorat, un joc de constructii. in numele acestor copii minunati, cer sprijinul dv. ca sa puteti aduce o raza de fericire pe chipurile lor.
Angelica Pinzaru,
comuna Avrameni,
jud. Botosani

Urmărește-ne pe Google News