ComenteazăDani a mai avut doar o singură relaţie serioasă
Sunt ca doi păstrăvi în apa de munte. Telefon. Un amic îi anunţă că se însoară. „A, cu o moldoveancă! Nu ştii în ce te bagi”, râde Mihaela, ca o urmaşă adevărată a lui Ştefan cel Mare ce e. „O să te lase pentru unul mai tânăr! Da o să ai baftă, că n-o să-ţi ceară nimic la divorţ”, aproape urlă Dani, ca să fie auzit de cel de la telefon. Fireşte, gluma se referă tot la situaţia Mihaelei după divorţul de Elan. Poante peste poante se revarsă între ei, ca într-un meci de tenis de masă, eu fiind pe post de minge. Râd, se zbenguie, se „înţeapă” verbal, dar se atrag. Aşa fac şi serile, când apucă să se „adune” de pe drumurile fiecăruia, în garsoniera lui Dani (de 44 metri pătraţi, da?), când se uită la filme, se întrec la jocuri pe play-station. „Aproape nu ne mai uităm la televizor. Şi nu ne mai interesează ce scrie presa despre noi”, spune Dani. „Ştii că avem aceleaşi dimensiuni fizice? Mai puţin la sutien, pantofi şi chiloţi”, completează el. Pe Valea Prahovei devine un pic melancolic. „Până la Mihaela, am mai avut o singură relaţie. Timp de şapte ani. S-a terminat în 2005. Nu credeam că voi mai spune cuiva «te iubesc». Dar treburile astea nu vin când ţi le propui. Se-ntâmplă, pur şi simplu”, îmi zice el, întorcându-se pe jumătate spre mine. Mihaela îl mângâie tandru şi aproape recunoscătoare peste pumnul aşezat pe cotiera dintre ei. Avantajul cutiei de viteze automate.
«Bănică nu m-a atins nici cu un deget»
Momentul nu ţine, însă, mult. „Să nu mă baţi, da?”, spune ea şi pe amândoi îi umflă râsul. „Dar ce, eu sunt Bănică?”, replică el şi hohotul continuă. „Bănică nu m-a atins niciodată, nici cu un deget, dar am obosit şi eu, şi el să tot explicăm asta. Săracu, el chiar e cam fricos şi ştia că eu sunt o femeie cu formă fizică bună”, îmi lămureşte ea sensul glumei abia rostite. „Şi mie mi-a fost cam teamă la început. Auzisem că baţi bărbaţi şi te pândeam să văd când îţi faci injecţiile alea cu hormoni”. „Pardon, pastilele de juma de milion de euro. Că doar aşa s-a scris”. „Ba nu, injecţii! Eu aşa ştiam!”. Îi privesc căutând „actoria” gesturilor. Probabil că e şi un joc complice între ei. Dar unii oameni nu pot fi actori, iar alţii nu mai au nevoie să fie. Întreb de prima ceartă dintre ei. „N-a fost. N-am avut încă motive”, răspunde el. „Hm… Ba da! Azi-dimineaţă când m-ai călcat cu bocancii pe piciorul gol. Nu te uit”, îl contrazice voioasă Mihaela.
«Ei, hai, recunoaşte, totul a fost de natură sexuală»
Pe drumul spre Braşov, Mihaela a răsfoit câteva reviste. „Numai minciuni, dar să scrie ce vor! A, dar asta mă supără. Cum să avem ratingul emisiunilor la jumătate, când şi al meu, şi al lui Dani s-au dublat? Măcar că se uită lumea din curiozitate”, se revoltă ea. „Ştii că am făcut plângere, ieri, la poliţie? E un paparazzo care o urmăreşte pe maică-mea când iese cu fi-miu. Înţeleg: pe mine, pe tine, dar până la copil”, îi explică ea lui Dani. Discuţia alunecă spre relaţia lor. „Dacă îmi spunea cineva acum un an că voi fi cu Dani, aş fi zis că-i nebun”, spune Mihaela. „Ei, hai, recunoaşte că totul a fost de natură sexuală. Aşa se întâmplă la femei după o vârstă”, replică Dani. Dacă le-ai lua în serios vorbele ce şi le aruncă unul altuia, ai pleca ochii, îngrozit. Dar totul e o glumă şi o ironie, Mihaela chicotind la orice lucru ce se leagă de diferenţele lor de vârstă, statut social sau financiar. Diferenţe pentru toţi ceilalţi, nu şi pentru ei. „Parcă ar fi luat de pe gârlă, aşa se vorbeşte despre el. Dani câştigă destui bani. Dacă mâine n-aş mai face nimic, m-ar putea întreţine. Nu-i aşa, dragule?”. „Sigur, sigur, dragă. Vezi că a venit întreţinerea. Trebuie s-o plătesc pentru două persoane că m-a întrebat administratorul câte persoane suntem luna asta”.
«Trecutul l-am pus într-o cutie, am încuiat-o şi am aruncat cheia»
„Viitorul cum arată pentru voi?”, întreb. „Habar nu am! Întreab-o pe Mihaela, că al ei e mai scurt”, scoate Dani o „maximă” referindu-se tot la diferenţa de vârstă dintre ei. Ea, fireşte, chicoteşte din nou, dar după o secundă de gândire îmi spune privindu-mă pentru ultima oară în ochi: „Nici eu nu ştiu. Ce-a fost, a fost! Trecutul l-am pus într-o cutie, am încuiat-o şi am aruncat cheia. Nu există nici un plan de viitor. Nici nu mă interesează. Ziua de azi e prea mişto”.
«Mai ştii când ne-am aruncat îmbrăţişaţi?»
Sunt îndrăgostiţi de motociclete, de curse prin sălbăticia pădurilor, de gustul de noroi al pământului şi de ritmul puternic al inimii când se aruncă din înălţimi, cu paraşuta. „Mai ştii când ne-am aruncat îmbrăţişaţi?”, îl întreabă ea. „A, tu erai? Nu era unu cu barbă?”, întreabă, glumeţ, Dani, iar Mihaela chicoteşte din nou. Încet, gesturile li se desfac, devenind tandre. Se ţin de mână, îşi mângâie palmele, coatele, umerii, simt nevoia să se atingă. „Incredibil! Am văzut că s-au ţinut paparazzii după noi şi la Amsterdam. Dar mie mi-a convenit. Milionara a plătit totul!”, râde el. „Eu n-am nimic. Nici măcar garsoniera în care stăm, că e a băncii de fapt. Şi nu are 55 de metri pătraţi nici cu liftul. Doar 44! Iar toată mobila e calculată de mine după necesităţile mele. Diva mi-a dat însă peste cap socotelile. A trebuit să mai fac nişte rafturi. Hainele ei de vedetă au rezervat un loc de 60x25x25 cm. Şi-aşa-i prea mult”, se hlizeşte Dani la volan.
Am ajuns în Braşov. Cobor din maşină ca dintr-un fel de paradis al cuplului Mihaela-Dani.
Unul doar al lor. Cândva, poate, va veni şi căderea. Dar cui îi pasă de asta, acum? Ziua de azi e prea mişto…
Fotografii: Cati Priţulescu